Doamne Ce Trista Zi…

New Picture (2)

O zi de fiere si de tensiune, de nod in gat si tot felul de scenarii.

Sa speri o zi intreaga ca ce e normalitatea, logica si bunul simt sa supravietuiasca. Sa-i stai la cap sa nu-si piarda respiratia. Sa te gandesti ca in cele mai groaznice accidente, ca nu ti se poate intampla tie. Sa urmaresti mascarada de la televiziuni si oameni schimonositi de disperare, rautate si prostie care rastalmacesc evidenta pentru a manipula ignorantii. Sa vezi cat de multi ignoranti sunt. Sa realizezi ca sunt poate chiar parintii tai.

Sa vezi sadism si dispret profund, planificare si cruzime in comunicatele oficiale.

Sa vezi oameni dusi ca vitele in vagoane la pus stampila dintr-un sat in altul. Sa simti violenta latenta din jurul sectiilor de votare de pe la sate, sa vezi cum, de la seful consiliului judetean la primar si postas, sistemul functioneaza implacabil in acelasi diapazon, toti cu suflarea rece si SMS-urile lui Dragnea in ceafa.

Sa vezi romani care au stat ore intregi sa voteze si altii care nu au mai apucat. Sa-ti dai seama cat de naivi am fost sa ne inchipuim ca astia ar vrea sa faca ceva pentru a-i lasa pe romani sa voteze impotriva lor. Sa vezi premeditarea si structurarea raului. Si sa vezi ca de fapt nu se poate face nimic. Ca suntem niste idealisti care desenam frumos, aruncati in noroi si cu bocancul manelistilor pe gat.

Sa realizezi ce inseamna organizare si control politic al unei jumatati de tara. Sa realizezi incet, incet ca nu-ti mai recunosti tara.

Sa vezi cum inventam simboluri aiurea pentru ca nu avem nimic de fapt. Sa simti organic ca nu exista opozitie in tara asta.

Astea au fost alegerile, asta a fost ziua in care am simtit, in multimedia de data asta, cum fura comunistii alegerile, cum un popor isi pierde inima si se transforma in niste dobitoace atente la bata ciobanului.

Am inteles azi first hand ce inseamna furt fara scrupule si manipulare organizata, ce inseamna o tara captiva sistemului televizor-primar-popa.

Si poate cel mai rau sentiment, sa ai senzatia ca ai castigat, ca ai invins raul, ca respiri, daca ai cu un procent mai mult decat tot sistemul asta.

UPDATE: N-a fost un punct, au fost 10 si a fost senzatia aia de la final ca totul e bine. Ca mai sunt oameni cu care sa te simti ca mergi inainte in tara asta. Bravo!

 

Ironia Fina De Facebook A Pierdut Alegerile

73857_469414226430308_2004785818_nNe simtim bine, ii dam cu like-ul, cu commentul, cu poza si cu ironia, stim cu replica sau slangul, cu meme-ul si cu giful simpaticone, facem doua trei logo-uri destepte si ii mai dam si cu niste citate, stam pe chat sau ii facem un event, ne evervam cu emoticoane, infieram cu commenturi, militam cu poze de profil.

Am devenit simbiotici cu sucul in care stam, ca niste larve de Matrix, conectati zilnic la ce a mai scris ala, cum i-a mai tras-o aluia, la ce replica buna a prins ala pe gif, cate like-uri a adunat spiritul de aseara, cum a intors-o ala din meme.

Si ne intristam extrem ca nu se misca nimic, ca la reality check nu iese ca pe Facebook. Pe Facebook suntem atat de destepti iar prostii astia din real life voteaza prost pentru ca sunt prosti si ignoranti. Doar noi invartim cele mai bune glume si cele mai ascutite spirite.

O natiune de intelectuali alimentati de Catavencu si Times New Roman pentru eternitate. Un haz de necaz care transforma ciorbita in care stam in ceva salin, otravitor. Fara sa ne dam seama ne adaptam si ne transformam in viermi de pestera alimentati de glumite.

Aud mereu exemplul asta, cum ca in alte tari, Facebookul, smartphoneul si Twitterul au sustinut revolutii, au coagulat miscari si au adus impreuna oamenii. Au schimbat ceva. Radical.

La noi se intampla exact invers. Facebookul dezamorseaza, calmeaza, defuleaza. Arzi un comment si te-ai linistit. Mai imparti un Times New Roman si ai pus de-o batalie castigata cu sistemul. Mai primesti si cateva likeuri pe ce ai pus si esti deja campion. Ai pus doua posturi azi si ti-ai facut treaba.

Daca urmaresti commenturile de la articole realizezi cati lideri sunt in spatele monitoarelor, cati valabili stau si dau in tastatura. Trebuie ca oamenii astia exista si in realitate nu ? Si o sa faca diferenta maine, poimaine.

Smartphone-ul e bula in care ne simtim cel mai bine, suntem stapani pe vreo 5 conturi de ceva si pleznim pe cine vrem, cand vrem. Ne construim personalitatea pe care ne-o dorim si ne argumentam cu ambele maini toate initiativele de consola. Avem instrumentele sociale perfecte pentru a inhiba orice manifestare reala, orice urma de actiune.

Acum, plecand de la realitatea asta si uitandu-ne la cum merg lucrurile, se poate intampla ca neocomunistii astia sa puna taxa de pe internet si oamenii sa iasa in strada (ca in Ungaria) sau sa puna taxa si oamenii sa nu iasa in strada (ca in Rusia). Sper in prima varianta pentru ca sunt usor optimist in dupa amiaza asta dar pana nu pun astia taxa pe internet o sa fierbem in supa asta pana murim de tot. Si nici nu o sa ne dam seama. Cu zambetul pe buze, numarand likeuri.

Articolul asta este despre mine, evident. Prefer sa scriu un articol decat sa ies in piata. Macar am votat de fiecare data cand s-a votat.

Doamne ajuta.

Vino La Vot !

O campanie Asociatia Pro Democratia si Leo Burnett Group.

60% dintre romani nu voteaza. 60% dintre romani se plang intr-una. Aceiasi 60%.

O campanie impotriva absenteismului la vot, pentru a determina cat mai multi romani sa vina si sa-si exprime vointa pentru presedintie. Va asteptam pe Facebook. De luni si pe site.

Iata spoturile:

 

Lumea In Care Traim … Si Murim

“Drumul de la vulnerabilitate la patologie este marcat de mai multe variabile rezultate din interacţiunea dintre materialul genetic individual şi factorii de mediu ce acţionează în timpul dezvoltării.”

Vincent_Willem_van_Gogh_002

Sunt doua lucruri care m-au socat anul asta (si poate in mai multi ani). Primul s-a intamplat acum cateva luni, al doilea de azi. Doua lucruri care par ca sunt din alta lume. Care nu adauga logicii vietii normale.

Primul este stirea despre pensionarii care s-au sinucis dupa ce s-a declansat o ancheta cu privire la niste falsuri in dosarele respective de pensii. In perpectiva unui proces si eventual a unei condamari, poate si a unui an in puscarie, au ales sa se sinucida. Alti doi, sot si sotie, de 54 de ani se sinucid, dupa ce afla ca au de dat inapoi 41.000 de lei casei de pensii.

Al doilea este despre baiatul care intra cu masina frontal pe DN1 intr-o masina de pe sensul opus, care mergea regulamentar, aparent pe fondul unei caderi psihice dintr-o dramoleta de dragoste. Fara sa intelegem foarte bine cum, de ce, o familie cu 5 membri dispare intr-o dimineata.

Deci cum e cu oamenii astia ? Care e marea miza ?

Situatiile par fara legatura intre ele dar cumva e vorba despre doua tipologii care au ajuns la limita, care au facut pasul de nefacut. Pentru unii, limita e mizeria morala si sociala, pentru celalalt e o ratare de duzina care ii diminueaza in asa masura egoul incat contraponderea trebuie sa fie o grozavie.

Unii insala statul ani buni, cu frica si calculele inerente si pur si simplu cedeaza final in momentul in care constructia se naruie si sunt pusi in fata realitatii. Pur si simplu nu fac fata propriului joc la cacealma si este interesant ca aici putem sa vedem tot spectrul de la lasitate la rusine dar chiar si onoare.

Celalalt duce la maxim un ego superinflamat si decide (la limita delirului sper) ca trebuie sa ne arate fara dubii cine este si ce poate. Isi organizeaza o iesire din scena grandioasa, naucitoare, cu damage colateral maxim. Printr-o demonstratie si logica de scelerat produce o oroare vizand direct si concret persoana care l-a refuzat, tarand-o astfel probabil pe viata.

Oamenii se impart in doua, in toate domeniile sau situatiile: unii care gandesc, simt, planifica, spera si atat si ceilalti care ajung sa actioneze, sa puna in practica, sa treaca dincolo.

Totul se reduce la momentul ala de desprindere, de a lua decizia sa faci lucrul ala, de a te arunca spre ceva, de a uita de tot ce ti se spune sau de tot ce e in jurul tau.

Si asta poate sa te faca inventator, antreprenor, stralucitor sau criminal.

“În amigdală informaţiile sunt procesate sub formă de emoţii şi rezultatul este apoi transmis prin impulsuri nervoase la locus ceruleus şi hipotalamus. Locus ceruleus reprezintă locul de origine a sistemului noradrenergic ascendent şi sub impactul informaţiilor de la amigdală apare activarea acestuia (primul răspuns ca urmare a activării sistemului nervos autonom este tahicardia)”

In concluzie, toata viata ne antrenam amigdala, sa fim diferiti si sa dam maxim din noi, fara insa sa facem tampenii ireversibile. Va doresc o amigdala performanta si cat mai putine intalniri cu cei care nu reusesc in domeniu.

 

De La Peter Drucker – The Man Who Invented Management

dsa-culture-eats-strategy-for-lunch

  1. “Doing the right thing is more important than doing the thing right.”
  2. “If you want something new, you have to stop doing something old.”
  3. “There is nothing quite so useless as doing with great efficiency something that should not be done at all.”
  4. “Results are gained by exploiting opportunities, not by solving problems.”
  5. “So much of what we call management consists of making it difficult for people to work.”
  6. “People who don’t take risks generally make about two big mistakes a year. People who do take risks generally make about two big mistakes a year.”
  7. “Meetings are by definition a concession to a deficient organization. For one either meets or one works. One cannot do both at the same time.”
  8. “Long-range planning does not deal with the future decisions, but with the future of present decisions.”
  9. “Management is doing things right. Leadership is doing the right things”

Ce Aflam Despre Romani De La “Schimb de mame”

De cinci sezoane, PRIMA TV ne propune emisiunea “Schimb de mame”. Multe s-au schimbat in grila anii astia dar “Schimbul” a ramas neclintita (au strans 285 de episoade).

schimb-de-mame-prezentare_resize

Nu mi-e clar cum e cu audientele dar nu exista o emisiune pe piata la ora actuala care sa spuna mai multe despre romanii normali, sa ii arate asa cum sunt, in familie, fara vedete, fara interventii, fara extradrama, pur si simplu o fotografie a felului si locului in care suntem la nivelul mediu si de jos. Asta e lutul din care e facut poporul roman, poporul votant, consumatorul.

Este o emisiune cu oameni normali, de la orase si sate, pusi in situatii care ii scot complet din confort si care genereaza cele mai autentice reactii, in cel mai autentic cadru. Este o emisiune in care vedem tot: unde locuiesc, ce mananca, cu ce se imbraca, cum vorbesc, care le sunt valorile si limitele, cum isi educa copiii, la ce stimuli raspund, rolurile sexelor in familie, legatura cu media si influentele exterioare. E imaginea aia de n-a reusit sa o scoata nici o cercetare, e locul unde gasesti explicatii pentru tot felul de comportamente aparent inexplicabile.

Iata cateva concluzii despre romanii nostri, din peste aproximativ 50 de emisiuni vazute. Evident, vorbesc despre majoritate. Sunt si exceptii la cele de mai jos:

Romanii se iau in serios, o iau personal, nu reusesc sa intre in rol. Emisiunea e pe viata si pe moarte. Oameni aparent normali se transforma intr-o saptamana complet. Oameni care se inscriu la emisiune vazand oameni care plang la final, plang si ei la randul lor la final. Antropologie si sociologie first hand.

N-am vazut prea des haz de necaz. N-am vazut bun simt asa cum spune legenda ca are romanul originar. Tinerii (generatia asta noua) sunt lipsiti de repere, conectati la ziua curenta.

Familiile sunt matriarhale, femeia tine gospodaria si ia deciziile cu privire la organizare, educatie, investitii. Postura din care face acest lucru este insa lipsita de recunoastere. Barbatii se astepta sa fie serviti si respectati. Nu se implica in crestea copiilor si au o atitudine de expectativa. Intervin doar ca ultim cuvant, masura.

Majoritatea barbatilor romani sunt niste mitocani. Destul de abrutizati, se comporta ancestral cu femeile si copiii. Nu avem parte de fineturi sau nuante. Morometii de acum 80 de ani sunt la fel de actuali.

Femeile sunt intr-o postura de sacrificiu pentru ca familia sa fie imbracata, hranita si linistita. Bucuria lor consta in satisfactia membrilor din familie serviti. Desi constientizeaza lipsa de respect din casa, nu au ce face pentru a schimba asta.

Romanii gatesc foarte mult si destul de variat. Pare ca avem o experienta culinara interesanta la acest nivel. Mare parte din timpul femeii sta in jurul asigurarii hranei.

Conditiile de viata sunt mizere dar in general toate casele au tot ce le trebuie din perspectiva dotarilor. Conditiile mizere se datoreaza lipsei de calitate si aplecare spre simplitate. Totul este incarcat si eclectic. Stilul este departe de a-si fi gasit vreun rost in casa romanului mediu si sarac. Aici se duc toate chinezismele si plasticele ieftine.

Romanii au facut o filozofie de viata din a afirma ce trebuie facut dar a nu face. Majoritatii ii place sa faca parada de intelepciune si referinte recunoscute, fara a demonstra ca si aplica ce considera un comportament dezirabil.

Nimeni nu este de vina la romani. Discutiile interminabile nu reusesc sa gaseasca cauza lucrurilor. Nimeni nu cedeaza (poate e si parte de scenariu aici).

Romanii au o relatie de fatada cu credinta. O bifeaza si o folosesc la nevoie. Rar mai gasim niste femei intr-o zona de bigotism.

Pasivitatea este atmosfera principala in casele romanilor. Totul se desfasoara intr-o rutina si un ritm jos, asezat. Romanii sunt multumiti cu ei si viata lor.

Romanii sunt inflexibili. Noul ii sperie, sunt fixati in comoditate si rutina. Nu sunt deschisi la concepte din afara – stiu ei mai bine cum trebuie educati copiii sau lucrurile merg foarte bine cum merg, nu trebuie intervenit asupra lor. Strainii care le intra in familie sunt priviti condescendent si cu un zambet autosuficient in coltul buzelor.

Romanii nu vorbesc corect si nu au nici o preocupare in directia asta. Stilul e rastit si de mahala. Ridicatul vocii face parte din argumentele de baza.

Televizorul e principala relatie cu lumea exterioara si educatia (fara surprize aici).

Orice casa, din orice fundatura are calculator si internet. Telefonul mobil destept este cea mai evoluata scula din casele romanilor. Telefonul si calculatorul sunt principalele instrumente prin care cei mici se educa, isi petrec timpul sau sunt determinati sa faca lucruri.

Peste 5.000 de familii s-au inscris pentru acest program in cei 5 ani.

Bravo Prima ! Hai Romania !

wifeswap_2012-12-02_a wifeswap_2013-11-09-1 wifeswap_2013-11-17-1 wifeswap_2013-12-15-1 wifeswap_2014-04-13_a

 

Trenduri Locale Pe Digital La Final De 2014

Iata cateva observatii din ce se mai intampla in comunicarea digitala de pe la noi, zilele acestea.

General vorbind, se mentine o disproportie intre cat dai si cat face, in zona de evaluare a rezultatului investitiei, la mai multe nivele si configuratii: fie n-ai bani si vrei calitate, fie dai prea mult pe ce primesti, fie nu stii nici cat sa dai nici ce sa ceri de cat dai (si aici ma refer si la medii – site-uri, bloguri, Facebook) etc.

Mediile si tehnologia avanseaza si tot planul de marketing pare ca se bazeaza pe o nevoie de gratificare imediata, ceea ce creaza disproportii intre investitii si rezultate de ambele feluri.

human251-934xAsadar:

Creste presiunea pe forta de munca profesionista

Oamenii buni din digital (mai ales in zona de dezvoltare) sunt din ce in ce mai scumpi datorita presiunii pietei, venita de pe filiera internationala si este din ce in ce mai greu sa poti tine o echipa cu pretentii de salarii externe pe contracte interne. Suntem de vreo trei ani intr-un cerc vicios in care se apeleaza la pretul cel mai mic (de dezvoltare) in conditii de calitate precara a produsului cu toate problemele aferente.

Comunicarea are parte de cea mai slaba componenta de dezvoltare datorita presiunii constante si nerezonabile pe timp si costuri.

In agentii apare o noua patura toxica de oportunisti care nu sunt pregatiti si care reusesc sa se angajeze pe salarii disproportionate pana invata cate ceva pentru a pleca intr-un loc mai bun fara a aduce un aport organizatiei care ii adopta.

Freelancingul si modelele de businessuri de specializare prolifereaza

si devin o alternativa pentru procesul si modelul de business traditional. Principala problema legata de acest modele ramane lipsa de stabilitate a afacerilor nou infiintate care duce la incapabilitatea lor de a refuza lucruri, care duce la suprasolicitare si livrarea (atunci cand nu intarzie) a unor produse sub standard. Cei mai maturi dintre freelanceri au inteles ca nu pot sa le aiba pe toate si o abordare mai temeinica este de preferat “linistii” ca ai 10 proiecte in asteptare. Aici mai e si linia fina care tine un freelancer ce este, in afara pericolului de a deveni un PFA care presteaza lucruri.

Freelancingul este un debuseu important de creativitate si abordari specializate, foarte folosit in tot felul de configuratii in triunghiul client-brief-agentie.

Creste o nisa de proiecte “repede si cu bani putini”

Adica nu avem timp de strategii si implementari marete, vrem ceva rapid, frumos, bun si ieftin. Ramasitele de bugete si oportunitatile tind spre 40% din bugetele totale. De cele mai multe ori aceasta abordare reprezinta o zona de mentenanta si raspuns la diverse lucruri care apar in piata si reprezinta o abilitate importanta pe care trebuie sa o dezvolte atat agentiile cat si orice prestator de serviciu de pe piata.

Din pacate, aceasta abordare are si cea mai mare sansa sa nu ofere motive pentru o evaluare temeinica pentru ca, nu-i asa, oricum nu a costat mult. De cele mai multe ori succesul abordarii tine de o loterie cu foarte putine date controlabile.

Alt aspect este ca aceste abordari oportuniste au o durata de viata si un impact de obicei mici si de obicei sunt foarte contextualizate (o abordare este real time marketingul).

Creste o nisa a comunicarii care nu se vede

Daca la inceput faceam campanii care excelau prin vizibilitate si implicare (superficiala), acum, o mare parte din campanii sunt facute pe canale mai putin vizibile, in zone de comunitati si intrumente care desi nu se vad sunt mult mai eficiente.

Determinarea unui comportament nu tine neaparat de dimensiune, vizibilitate ci de capabilitatea mesajului de a face parte din consumul natural al oamenilor, din partea care pare ca este in controlul lui.

Creste pregatirea oamenilor de marketing in zona digitala

Ceea ce esential este o veste buna, numai ca acest lucru se intampla in cea mai mare depresiune de resurse si aceasta combinatie duce spre o serie de nesincronizari ale resurselor cu asteptarile si curajul necesare.

Printre lucrurile pe care nu le-au inteles (sau nu pot sa-l implementeze) inca oamenii de marketing este lucrul pe termen lung pe platforme de continut sau utilitate. Este cumva situatia politicenilor care nu doresc sa lase urmatorilor beneficiile muncii lor din proiecte complexe, pe termen lung, care nu au gratificare imediata, de raportat trimestrial. Ca urmare, se lucreaza bine si repede pe campanii de o luna – doua si nu se creste un colt de internet cu un continut sau nu care sa poata intretine o comunitate pe termen lung.

Clientii

Se pricep din ce in ce mai mult la digital. Unii dintre ei au departamente foarte puternice de digital si incep sa aiba acces la date foarte actuale de comportament si cunoastere a consumatorului. Sunt situatii in care infrastructura digitala functionala le ofera insighturi foarte valide si relevante de comportament.

Foarte important este ca si-au format un discernamant sanatos cu privire la ce merge si ce nu (inteleg cum functioneaza oamenii pe internet) dar acest lucru poate sa aiba un impact negativ asupra apetitului de a experimenta lucruri noi.

Si-au format un reflex de a cauta imediat cuantificarea beneficiului din orice propunere si din pacate acesta ramane singurul criteriu de aprobare al unui proiect. Spun din pacate pentru ca sunt multi furnizori care prognozeaza niste rezultate optimiste numai pentru a vinde lucruri, pe acest model.

Nu mai exista digital

sau nu se mai discuta independent de mediul asta ca pana acum. Exista obiective de campanie sau de brand, exista un target mai digital sau nu si tot ce inseamna solutii de comunicare presupun o integrare intre orice specializari se pot pune impreuna pentru a livra mai bine ideea. Probabil aceasta este vestea cea mai buna din acest an.

2014 cred ca este primul an in care digitalul a invins in sensul ca este parte a mixului, nu mai este la have to. Mai mult decat atat, din ce in ce mai mult devine caroiajul pe care se construieste restul puzzle-ului. Ganditi-va doar la faptul ca astazi Dero face continut digital.

Mobilul devine din ce in ce mai vizibil pe functie si context

Daca pana acum vorbeam de previziuni si dorinte personale pe ce trebuia sa se intample legat de mobil si asteptam tot felul de confirmari, iata ca au inceput sa se miste lucrurile si creste numarul de aplicatii mobile dezvoltate pentru termene mai mari sau mai mici, pentru core business sau context.

Site-ul mobil este in continuare neinteles si subfinantat (daca) desi este primul pas spre compatibilizarea inventarului cu comportamentul pe web-ul mobil.

Evolutiile urmatoare vor aduce continut pentru mobil, platforme si situatii in care businessuri intregi isi vor schimba modelul datorita mobilului: taximetria, distributia, retailul, cumpararea finala, educatia, orientarea.

Cumparaturile online

Tot ce se poate vinde online a inceput sa se vanda online si toate businessurile de e-commerce cresc. Cred ca in termeni de bani, asta e cea mai dinamica zona zilele astea, cu cele mai mari investitii si efort constant de comunicare spre vanzare. Desi activi pe performance si vanzari, magazinele online se bazeaza exclusiv pe pret, produse si contextualitate si nu depun eforturi pentru a-si creste brandurile. Plecand de la pozitionari oarecum nediferentiate, efortul de precizare a unei identitati ar trebui sa creasca in prioritatile de marketing ale acestora.

Din aceasta perspectiva, chiar daca intr-o zona laterala, de remarcat batalia intre Tocmai si OLX, unde s-a cheltuit mai mult decat in toate celelalte eforturi de crestere notorietate de brand la un loc si de urmarit capacitatea acestora de a intoarce banii investiti, intr-o confruntare care ar putea sa-i lase pe amandoi intr-un impas.

Set-up unui business cu magazin online a ajuns foarte accesibil oricarei persoane care vrea sa faca asta, in perioada urmatoare urmand sa asistam la o explozie de astfel de locuri on-line.

Facebook-ul e bine mersi

Doar ca au scazut banii cheltuiti pe activari si au crescut cei bagati in media pe niste destinatii dintre cele mai diverse. Se incearca orice de pe Fb, de la descarcare de aplicatii, la vanzare sau awarenss. A scazut calitatea interactiunii brandurilor cu oamenii, totul ducandu-se spre suport si mai putin spre comunicare de brand. Mi se pare ca au crescut interactiunile (mainly media) prin care micile afaceri baga bani aici pentru a-si atrage clienti si notorietate.

Ca si dimensiune se pare ca s-a oprit definitiv cresterea de utilizatori, urmand ca pe viitor sa mai creasca doar indicatorii de interactiune si coeziune sociala din retea. Creste in continuare folosirea Facebookului si de pe mobil, ultimele cifre fiind de undeva la peste 60%.

Aparent, deschiderea si apetitul clientilor catre Facebook s-a diminuat, acesta trecand de la main channel, cum era la finalul lui 2013, Intr-o zona de mentenanta si media. In orice caz este o prezenta constanta in planul de comunicare.

Google

ia majoritatea banilor de pe piata si continua sa livreze mai bine decat orice alta combinatie in zona de leaduri anonime de calitate. Exista o crestere a utilizatorilor de interfata Ad Words dar nu neaparat intr-o zona profesionista, micile businessuri incercand sa-si faca singure programele de CPC, fara prea mare eficienta insa.

YouTube-ul ajunge sa consume pana la 5% din bugetele care se duceau pana acum pe TV, in anumite cazuri.

Programatic buying

E urmatorul nivel pentru vanzarea media, targhetarea omului din perspectiva intereselor, si urmarirea traseului de navigare. Probabil in cel mult 8 luni va inlocui in mare parte felul in care se vinde acum media online. Va fi principala revolutie de la anul, alaturi de mobil. Daca retarghetarea era masina hibrid, programatic buyingul este masina electrica 100%.

Agentiile mari vor face eforturi importante pentru a implementa noua tehnologie pentru a demonstra performanta crescuta fata de clientii actuali in conditiile scaderilor de buget si a pretentiei constanta de performanta superioara.

Programatic buying va creste si mai mult folosirea Google si Facebook ca medii de comunicare, realizand un efect destul de pervers pentru inventarul local – pe de o parta va oferi niste bani pentru ce era nevandut dar pe de alta parte e posibil ca suma totala care intra in sistem sa fie mai mica daca consideram si pierderile care se duc spre Google si Facebook.

Continutul

Are cea mai mare problema din perspectiva de potential vs realitate. Nivelul de zgomot este imens, ceea ce duce la cresterea costului realizarii si distribuirii unui continut de calitate. Ca urmare, ce se produce ori nu e valoros, ori nu ajunge in timp util la cine trebuie. Practic, din perspectiva de comunicare, ne facem ca facem continut si ne concentram numai pe generare si mai putin pe crearea canalelor de distributie.

Scoaterea in fata a continutului valoros este un efort care costa din ce in ce mai multi bani si o abordare pe termen lung. Crearea de continut nu functioneaza pe termen scurt.

Strategia de continut al unui brand este un concept incomplet inteles la momentul actual, plecand de la inventarul necesar la strategia de tagging si naming, la seeding si asocierile cu producatorii actuali de continut. Cred ca explicatia este undeva in zona bugetelor.

Bloggingul

Nu livreaza la cifre si diferenta dintre cei perfomanti si restul s-a adancit. Sunt situatii dese in care mentiunea de campanie facuta pe Fb de catre blogger aduce mai multa expunere decat postul pe propriul blog.

Brandurile incep sa aleaga bloggeri care au o expunere sau o influenta in viata reala, care sunt persoane publice sau in masura sa isi sustina independent asocierile, pentru a obtine un efect de awareness si influenta mai degraba de la persoana bloggerului decat de la comunitatea cititoare.

Ca urmare, vedem 5-6 persoane foarte folosite iar in rest numai prezente la evenimente si adunari organizate, anonime.

Din ce in ce mai multi clienti incep briefingul cu “mai usor cu bloggerii va rog” dar in acelasi timp multi bloggeri isi fac direct parteneriatele si colaborarile pentru initiativele personale sau de grup.

Un mecanism inca neexplorat asa cum trebuie este parteneriatul cu bloggerii pentru generarea de continut independent de ce scriu ei, din perspectiva specializarii lor.

Creativitatea

Creativitatea se transforma. Tehnologia si integrarea zonei de continut, trece creativitatea intr-o alta liga, cu alte criterii si mecanisme de functionare.

In digital ne-am dorit mereu sa fim in masura sa implicam oamenii intr-o experienta care le aduce acestora motivatia de a face mai mult decat sa contempleze, sa treaca intr-o stare de engagement cu brandul, cu propunerea.

Desi avem niste campanii interesante din aceasta perspectiva, nu avem inca cifre foarte bune de participare si pare ca oamenii nu raspund. Sunt destul de multe cifre si reactii inventate fata de ce se intampla in realitate si va exista mereu o discutie in ce masura creativitatea fara raspunsul de masa este benefica brandului.

In orice caz, creativitatea, la fel ca si comunicarea, nu mai are de ceva timp o valenta exclusiv digitala ci este o combinatie si un exercitiu de integrare intre mai multe medii, cu obiective si posibilitati de exprimare din ce in ce mai complexe.

 

 

Cateva Temeri Grele

In fiecare an, revista Edge adreseaza cate o intrebare fundamentala unora dintre cei mai reprezentativi si apreciati oameni de stiinta, cercetatori, scriitori si universitari din lume. Intrebarea pentru 2013 vizeaza lucrurile de care se tem cel mai tare acesti oameni.

WSWBWAonsaleecard

Ah ce-ar merge pusa intrebarea pe toate nivelele sociale, sa vezi diversitate…

Dar iata ce spun cei mai destepti:

1. Proliferarea eugeniei chineze – Geoffrey Miller, psiholog evolutionist

2. Faptul ca pseudostiinta va castiga teren. – Helena Cronin, autor, filosof

3. Evenimente cu adevarat apocaliptice. Numarul din ce in ce mai mare de evenimente foarte putin probabile care ar putea determina distrugerea totala a societatii umane. – Martin Rees, fost presedinte al Royal Society

4. Faptul ca Internetul distruge scrisul. – David Gelernter, cercetator in cibernetica la Yale

5. Faptul ca motoarele de cautare vor deveni arbitri ai adevarului. – W. Daniel Hillis, fizician

6. Faptul ca nu vom mai muri. – Kate Jeffery, profesor de neurostiinte comportamentale

7. Ar trebui sa ne ingrijoreze ca multe state ”moderne” sunt modelate, practic, de criminalitate; state unde legile sunt promulgate de criminali, fiind legitimate prin democratie formala si ”legala”. – Eduardo Salcedo-Albaran, filosof columbian

8. Faptul ca tehnologia pune in pericol democratia. – Haim Harari, fizician

9. Faptul ca sfera publica digitala nu e chiar atat de publica. – Andrew Lih, profesor de jurnalism

10. Faptul ca pierdem, la propriu, contactul cu lumea fizica. – Christine Finn, arheolog

11. Faptul ca ne vom face prea multe griji. – Joseph LeDoux, cercetator in neurostiinte

12. Faptul ca asa-numita Idiocratie castiga teren. – Douglas T. Kenrick, profesor de psihologie

13. Faptul ca vom pune pe seama masinilor prea multe lucruri. – Susan Blackmore, psiholog

14. Perspectiva amneziei colective. – Nogra Arikha, istoric al ideilor

15. Faptul ca ne pierdem dorinta, ca vector principal al reproducerii speciei. – Tor Norretranders, autor de lucrari stiintifice

16. Faptul ca intuitiile sociale si morale ale umanitatii vor inabusi progresul tehnologic. – David Pizarro, psiholog

17. Multi isi fac griji ca in lume nu exista suficienta democratie. Eu ma tem ca nu vom putea trece niciodata dincolo de democratie. – Dylan Evans, CEO la Projection Point

18. Faptul ca vom folosi tehnologia ca pe magie. – Neil Gershenfeld, fizician la MIT

19. Faptul ca stiinta este in pericolul de a deveni inamicul umanitatii. – Colin Tudge, biolog, editor la The New Scientist

20. Faptul ca nu vom mai putea trai fara internet. – Daniel C. Dennet, filosof

totb.ro