Nu cred ca este o persoana providentiala. Nu este un specialist. Nu cred ca este raspunsul la starea si viitorul urbei. Nu ma leaga simpatii de gen “Salvati Bucurestiul” sau altele. Nu are relatii si aliante. Nu va starpi coruptia de la radacina, nu va colecta mai bine darile, nu va revigora transportul in comun sau alte din astea (macar cainii sa ii rezolve 🙂 ). Nu m-a impresionat prin schita lui de program electoral (unde are destule lucruri cel putin discutabile). Nu o sa aiba default sprijinul Consiliului.
Destul de multe de nu. Poate si pornind de la felul meu mai realisto/pesimist de a privi lucrurile.
Dar cu siguranta este ceva diferit. Cu siguranta va schimba aerul. Va cataliza alti oameni care talenti care vor incepe sa faca diferenta.
E un restart. E o briza in imputiciunea asta. E un spirit nou. Este un reprezentant al generatiei mele.
Si cu sigurata este la sute de km departare de Dr. Oetker. De fariseism si eternul mecanism de prosteala al maselor needucate. De gainarii si populism. De agende paralele. De managementul prin hei rup. De programarea electorala a inaugurarilor. De politica actuala a conducerii, pana la urma.
Si culmea, nu aleg raul mai mic.
Cred ca va aduce schimbarea.
Cred ca va scutura sisteme intretinute de 20 de ani. Ca va aduce un aer proaspat in lanceazeala si imbacseala sistemului. Cred ca va insemna o gura de oxigen pentru activismul social si oamenii de valoare din esaloanele din spate.
Nicusor Dan, asa, aparut din ceata, de nicaieri, este tipul omului inspre care se vor duce sperantele oamenilor care nu pot fi cumparati cu politicianism si promisiuni electorale. Este tipul viitorului politician care va misca lucrurile in Romania viitorilor 10 ani. Este tipul de om care va inclina balanta intre prostime si saraci si cei scarbiti si dezinteresati de procesul electoral. E un fel de Tudor Vladimirescu: fara finalizare personala dar initiator al unei noi etape.
Nicusor Dan este Episodul IV: A New Hope pentru viata politica locala.