“If we invent machines that can think, then those machines will invent machines that can think and they’ll invent better machines and very quickly the machines will be a thousand times better then us.”
In 1950, Alan Turing defined the “Turing Test” as a machine’s ability to be indistinguishable from humans. In the same year, John von Neumann defined the “Technological Singularity” as the point at which machines would gain super-human intelligence and then be able to build machines increasingly super-human in a chain reaction that allowed them to evolve far beyond us.
In the shadows, machines are increasing their superiority at a frightening rate. This is a chronology of the events toward singularity, as we can depict it out of the public scene.
Sunt doua tipuri de accidente. Cele care se intampla neanuntat, rapid, catastrofic si unde reactia este de mai mica importanta si cele care se desfasoara in timp, in slow motion, greseala adaugandu-se greselii anterioare, intr-un lant de erori care la un moment dat nu mai poate fi oprit.
Iata anatomia unui exemplu din a doua categorie, care se putea transforma in cel mai mare accident aero de la inceputurile aviatiei civile.
Zilele aceastea a aparut simularea cu zborul Air Canada 759 care a confundat, pe timp de noapte, pe 7 iulie 2017, o pista, cu o cale de rulare pe aeroportul San Francisco si era cat pe aci sa aterizeze pe a doua, peste vreo doua alte avioane care asteptau sa decoleze.
Fata de cateva comentarii ale incidentului care lauda calmul tuturor celor implicati, senzatia mea este complet diferita: toti cei implicati au ratat pe rand toate oportunitatile de a elimina eroarea lui Air Canada si a evita cat mai devreme posibilitatea unui accident. Astfel, cronologic:
Minutul 1:20 din primul film – glasul pilotului ne ofera povestea unui zbor de rutina, petrecut in mare parte noaptea. Omul este plictisit, cu siguranta nealert si cu situational awareness limitat. A iesit de mult din tura.
Minutul 1:35 – fie ca nu se uita, fie ca nu le vine sa creada, fie ca nu vor sa fie luati de prosti, niciunul dintre cele 4 avioane (opt perechi de ochi potentiale) aflate in coada nu reactioneaza la vederea avionului care aterizeaza peste ei. Noapte luminile se vad perfect si directia de aterizare direct catre ei era usor de sesizat. Inexplicabila lipsa de reactie vehementa a celor care asteptau sa moara. In aviatia profesionista foarte mult din reactia normala la evidenta este inlaturata de senzatia ca sunt acolo niste profesionisti care se ocupa de tine si oricum nu are cum sa se intample asta.
Minutul 1:50 – turnul de control nu are nici o reactie la un indiciu important al lipsei de aliniere a lui Air Canada complacandu-se sa reconfirme pista, fara sa se intrebe ce lumini vede de fapt pilotul.
Minutul 2:00 – pilotul Air Canada se mai trezeste dar nu complet (nu avem discutiile din cockpit asa ca nu stim ce s-a intamplat acolo dar rezultatul nu a fost satisfacator). Acesta este momentul critic pentru pilot, momentul in care trebuia sa inteleaga ca ceva era gresit, sa coroboreze informatia de la turn, cu ce vedea si sa inteleaga ce a gresit. De notat ca simularea nu este foarte exacta. In simulare nu se vede nici o lumina de balizaj a caii de rulare dar e clar ca acestea trebuiau sa fie vizibile din moment ce pilotul le-a confundat cu luminile pistei. Dar pilotul nu face nimic si se indreapta in continuare catre luminile pe care le-a vazut pe pista desi controlorul i-a spus ca nu este nici o lumina pe pista. Pilotul este in modul zombie.
Minutul 2:05 – momentul critic pentru celelalte avioane. Reactia pilotului United 1, din primul avion este o explicatie a intregii scene: flegmatic si fara chef, are un comentariu de observator sub nuc. Pare total rupt de scena si de posibilele consecinte. Remarca relaxat ca baiatul asta care aterizeaza a luat-o aiurea si vine peste niste avione dar nu prea ii pasa (sau nu-i vine sa creada). O reactie prompta si decisiva ar fi mai adaugat cateva secunde ruperii lantului de evenimente catastrofice. Dar nimic. De remarcat tacerea completa a celorlalti care, iarasi, ori erau in check listuri, ori erau ca caprioarele in faruri.
Minutul 2:10 – momentul critic pentru turn care alertat de comentariul avionului de la sol se apleaca in sfarsit asupra situatiei si ia in doua secunde decizia care opreste catastrofa. De altfel este posibil ca turnul sa fi fost alert inca de acum 10 secunde si comentariul de la sol sa fi fost doar o confirmare a situatiei pe care o intuia fara sa poata sa o confirme. Probabil ca unghiul in care e plasat turnul nu ofera posibilitatea intelegerii exacte a situatiei de pe teren in cazul lui 28R.
Minutul 2:10 – inexplicabila lipsa completa de reactie in cockpitul Air Canada care se indreapta cu relaxare si determinare catre niste avioane la sol. Interventia ulterioara, la comanda de “go-around” ofera un indiciu ca incepusera sa se prinda ca ceva nu e in regula dar lipsa totala de reactie anyway.
Minutul 2:35 – observatorul de pe United 1, care facea misto cand a vazut ca avionul vine spre calea de rulare si nu a reactionat profesionist, nu scapa momentul si il pareste imediat turnului, in incercarea evidenta de a se delimita de consecinte. In cazul unui accident, United 1 ar fi fost unul dintre vinovatii morali ai catastrofei si ar fi trait cu sute de morti pe constiinta. Oricum, a fost singurul viu la sol, in decursul incidentului.
Si BTW, cum marile tragedii au si parti amar ironice, daca accidentul s-ar fi intamplat, ar fi afectat exact ultimele doua avioane din rand, care erau doua avioane United. Deci pilotul din frunte si-ar fi gasit rapid prieteni printre morti.
So, s-a evitat o tragedie, in principal datorita interventiei controlorului din turn, transportul aerian este cel mai sigur dar tipul asta de evenimente in care factorul uman rateaza ocazie dupa ocazie pentru a evita o catastrofa se poate intampla oricand.
Sa nu faceti ca ei. Mai bine sa fii penibil si usor strident decat mort.
Un reportaj cat 20 de ani pierduti. Ridicolul prostiei si egoismului romanesc.
Nicaieri in Europa hotia nu se combina asa de creativ cu prostia, indolenta si lamentatia. Oameni captivi in cea mai africana republica europena. Oameni care traiesc ca protozoarele, abrutizati, asistati si alimentati de mizeriile de pe TV.
Asta-i Romania astazi: o tara comatoasa, intr-un perpetuu balans intre hotie organizata, hazul de necaz si comentatul altora.
Incapabila de coerenta nationala, fara viziunea si priceperea unei directii comune, infundata in caruselul sinistrilor zilei.
2016 a fost un an galagios, cu scandaluri si mirari, cu multi morti celebri, cu schimbari radicale si evolutii rapide, cu senzatia predominanta ca lumea s-a impartit in doua iar cei prosti sunt mai multi.
Cu siguranta un an cu evenimente greu de anticipat, care cu siguranta stau la baza unor schimbari fundamentale pentru anii viitori. In orice caz, un an foarte interesant.
Iata cum s-a vazut 2016, intr-o selectie personala de evenimente de la noi si de aiurea.
Hillary Clinton pare ca este in frunte dupa a doua dezbatere prezidentiala – 8 oct
Facebook lanseaza Workplace, reteaua sociala privata pentru afaceri – 10 oct
Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare ramane fara atributii in urma votului Senatului. Presedintele acestuia demisioneaza – 11 oct
Elisabeta Moraru, noua sefa Google in Romania – 11 oct
Samsung opreste definitiv productia lui Note 7 – 11 oct
Cu 46% PSD si 6% ALDE bula noastra numai ce s-a facut putin mai mica – 13 dec
Prim Ministrul Turciei semnand propunerea de modificare a Constitutiei prin care isi transfera puterea lui Erdogan – 13 dec
Tragedia se amplifica in Aleppo – 14 dec
Trump strange la masa niste cetateni pentru a le face cunostinta cu copiii lui – 14 dec
Se distribuie scaunele in Senat si Camera – 15 dec
Intra in functiune Galilleo, GPS-ul european – 15 dec
Americanii il acuza pe Putin pentru atacurile cibernetice in legatura cu alegerile – 16 dec
Mor Henry Heimlich si Constantin Stroe – 17 dec
Incheiere in forta a anului: ambasadorul rus la Ankara impuscat, niste participanti la targul de Craciun de la Berlin calcati cu camionul, niste oameni morti la Zurich in Centrul Islamic – 19 dec
Urmeaza 26 de morti in Mexic, dupa o explozie intr-o piata de artificii – 20 dec
Dragnea o propune pe Sevil Shhaideh, Prim Ministru – 21 dec. Ulterior Johannis refuza.
Sebastian Ghita dispare – 21 dec
Un avion rusesc, cu 92 de oameni la bord printre care si corul armatei cade in Marea Neagra – 25 dec
Mor George Michael si Carrie Fisher – 26 si 27 dec.
Ciolos se duce la Antena 3 sa vorbeasca cu Gadea. Moment important. Agendele stabilite cu luni inainte. Mijloacele personale asumate, incarcate la maxim. O confruntare intre doua lumi. Mize majore.
In spate, doua tabere stau si isi noteaza punctele pe caiete sau pe Facebook: “ce i-a dat-o”, “l-a facut”, “si-a luat-o”, “cata eleganta”, “cata badaranie”, “infect”, “calm”. Nimeni nu asculta de fapt pe nimeni. Nicio parte nu doreste sa inteleaga ceva de la cealalta. Satisfactii, verdicte, multumiri intime si frici reprimate. Se traieste foarte intens. Se puncteaza croseele, se ovationeaza intorsaturile, se adauga argumente doar catre echipa favorita. Fiecare simte organic ca al lui controleaza situatia, se traieste delirant fiecare replica, se stipuleaza argumente definitive, se invoca bunul simt (sanchi), evidenta.
Batalia de pe Facebook se duce cu aceeasi logica: aia sunt hoti, sunt corupti, noi suntem solutia. Uitati-va si decideti. Folositi-va bunul simt. Nu fiti morti. Treziti-va. Sharuiti, laikuiti, votati. Glume, filmulete, gifuri, stiri false, tot ce intra. Circ de antecamera, surogate de intretinut multimea.
In rest totul este stabilit: Romania veche este 40% si asteapta razbunarea, Romania noua se chinuie sa fie 30% si isi cauta resursele. Pe margine, Romania decuplata isi vede de viata detasat, neimplicant, saraca cu duhul, manelizata, din ce in ce mai analfabeta si cu o catedrala din ce in ce mai mare.
In spate, pe hoti ii intereseaza sa supravietuiasca, pe noii veniti sa ajunga sa o schimbe. Primii s-au prins ca nu trebuie sa faca valuri, ceilalti baga bani spre cei 15% indecisi, sa-i faca sa se miste inspre ei, la vot, duminica.
In ultimii patru ani, solidificarea s-a incheiat. Astazi Romania este compusa din trei mari grupuri, prezente in toate structurile societatii: profitorii dezmosteniti, progresistii entuziasti si cei pe care nu-i intereseaza. Si toate grupurile sunt monolit. Nu poti sa mai misti pe nimeni dintr-o parte in alta pentru ca, de fapt nimeni nu vrea sa se uite peste gard. Nimeni nu are cum sa-si schimbe dramatic viata, increngatura, doctrina, promisiunea. Nu exista de fapt nici o propunere credibila pentru nimeni, pentru a-i scoate din incremenire. De fapt nu este nici o miza. Situatia e depasita. Romania se sufoca incet, blestemul debilitatii ei istorice este aici, bine mersi.
La Antena 3, o emisiune care nu a miscat nimic in spate. Tensiuni de platou si defulari de talk show. Nimeni nu asculta. Nimeni nu preda stafeta. Nimeni nu se preda. Nu avem viitor impreuna. Ramanem inclestati pana murim. O conciliere imposibila.
Pe Facebook, din spatele algoritmului, gloate astenizate dau cu scroll, in propria ciorbita, furnicati pana la spasm de lucrurile pe care vor sa le auda. Autism total.
Petrolierul sparge valurile inainte.
………
Din bula noastra traim iluzia ca progresistii sunt mai multi. Nu sunt. O sa vedem cifrele in cateva zile, o sa tragem aer in piept si o sa ne intoarcem in bula unde lucrurile sunt mai respirabile. Din ce in ce mai multi sunt insa cei decuplati, balastul, asistatii, cei care nu inteleg nimic in jur.
In rest, asteptam sa mai moara dintre ei, sa mai zica ceva americanii, sa mai pice cativa la bulau si poate peste 4 ani o sa fie mai bine.
Blestemul mioritic romanesc transcede inca un moment de cotitura si il transforma intr-o sansa ratata. O natie blestemata, intr-o eterna remiza, care si-a tolerat lasii si in care prostii au fost mereu ai mai numerosi. O natie care asteapta sa treaca timpul.
Ce ne da noua combinatia intre dependenta tehnologica si accesul facil la facebook: isteria tehnologica post partum. Tanarul deconectat intra in depresie si urla. Se zbate in posturi si infierari. Se zvarcoleste printre commenturi. Da cu negativ si share. Schimba providerul.
Acum 26 de ani nu aveam curent dar astazi semnalul trebuie sa aiba 5 boabe, metroul trebuie sa vina la fix, streamingul trebuie sa curga seamless, toate butoanele trebuie sa functioneze. Este interzis sa se strice ceva in zilele astea ca o dam in depresie. Brusc suntem sclavii predictibilitatii. Nu mai inghitim neprevazutul. Shit.
Ei bine, am ajuns in momentul acela. Majoritatea oamenilor se raporteaza la butoane ca la ceva magic. Si garantat. Nebunie. We took everything for granted these days. Daca nu e asa, e deranj.
Apesi pe buton si vine liftul. Apesi pe sonerie si suna. Apesi pe telecomanda si se deschide masina. Apesi pe butonul de tras apa si curge apa. Apesi pe play si canta. Apesi pe verde si raspunzi. Dai cu block si dispare.
Poate sunt eu mai batran dar imi placea mai mult specia analoaga, cea plina de erori si neprevazut.
Celor care simt ca domnul Andrei Plesu le-a validat optiunea, prin aceasta opinie.
Pentru unii, este un moment in viata in care ajung pe anumite platouri, in anumite poienite, chiar pe unele culmi, care le ofera perspective inaccesibile majoritatii. Momentul este urmat de o relaxare plenara. Luptele s-au dat, mizele anterioare se pierd, privelistea este inaltatoare si greu deranjabila, chiar si de bazaitul unor insecte mai indraznete.
De la aceasta inaltime poti sa prospectezi cu deschidere si toleranta mai tot ce te inconjoara. Poti sa fii ingaduitor cu prostii, cu nesimtitii sau cei mai slabi sau precari. Si nu dintr-un dispret suveran ci din nevoia de contact esential cu multimile.
Din aceasta perspectiva, domnului Plesu poate sa-i placa cam orice de pe lumea asta, pentru ca structura dumnealui personala, intima, este inatacabila. Este consolidata si de mult sustenabila. Poate supravietui cu brio in afara spatiului cultural popular. Alaturi de niste conserve, este supravietuitorul perfect al unui cataclism atomic. Nu are nevoie de nici un stimulent al civilizatiei pentru a-si intregi universul personal.
Intorcandu-ma, nu acelasi lucru il putem spune despre majoritatea dintre noi. Noi astia cu apararea rarefiata, inabili cultural, suntem mult mai usor influentabili, susceptibili de tabloidizare sau manelizare. Hahaiala ne ia mintile si ne fericeste facil si definitiv. Om fi citit noi doua carti si doua posturi la viata noastra dar parca tot mai bine le spune Buzdugan.
Iar fata de noi, lejeritatea si perspectiva nu functioneaza. Nu in etapa asta. Noua trebuie sa ne repeti permanent ce e bine si ce e rau. Cum sa vorbesti corect si cum sa te comporti in societate. Gluma si ironia pe care afirma ca le promoveaza Las Fierbinti trec pe langa. Ramane igrasia si cocleala facila, de mestecat indefinit si de transmis mai departe, cea cu care te intalnesti in scoli, la coada, in trafic, in institutiile statului, pe strada, in politica. Sa nu cautam in alta parte explicatia pentru felul in care votam si felul in care ne plangem ca ne e rau.
De ce nu putem avea glume a la Caragiu, SNL sau Monthy Python si trebuie sa ne multumim cu standardul Las Fierbinti si La Bloc? Cum naiba inghitim ca pelicanii mizeriile astea? Ce ne-a smintit in halul asta?
Ce e oarecum ciudat e aparenta lipsa de responsabilitate a domnului Plesu. E frumos sa-ti mai afirmi din cand in cand un guilty pleasure (mai ales la insistentele altora) dar la aura dumnealui ar trebui sa se prinda ca asta are valoare de recomandare pentru foarte multi precari din jur.
Cand PRO Tv a inceput sa defileze cu manelistii pe la Teo, prin 2003, a existat un val de stupoare si rezistenta absolut naturala in fata directiei nou precizate, consternare ca cineva de la varf face aceasta derogare grosolana de la standardul atat de sus afirmat si livrat de post. De atunci lucrurile au mers din ce in ce mai prost. Exotismul initial al manelelor a devenit mainstream de-a lungul anilor iar emisiunile tabloide au zombizat definitiv pe pamant cohorte intregi de neterminati.
Astazi, cu declaratia domnului Plesu, am simtit ca se inchide complet cercul. Borgul ne-a asimilat pe toti.
Din pacate, sentimentul ca mase amorfe de prosti conduc lumea, este imbatabil, zilele astea. Si pare-se ca cine le manipuleaza mai bine, are de castigat.
De la fenomenul Trump sau incapacitatea de a lua o decizie cu privire la controlul armelor, la Brexit, Marine Le Pen si, de ce nu, ce se intampla si la noi, democratia face ravagii.
Asta nu e neaparat o noutate. Prosti erau si inainte. Numai ca acum, internetul a schimbat totul. Prostia a devenit transfrontaliera, idiotenia s-a globalizat. Prostia a preluat controlul.
Nu mai sunt diferente intre tari, civilizatii, sisteme de educatie. Toti au masa lor amorfa de prosti, conectati la matricea internetului. Abrutizatii accesului, dependentii de informatie, fara capacitate de discernamant, iau decizii majore, gratie democratiei.
Daca in anii 30 fascismul strangea sute de mii de oameni in mitinguri impresionante, ca sa-i conecteze la matrice, acum manipularea se intampla pe telefonul personal, oriunde te-ai afla.
Spunem de multe ori ca 90% din continutul internetului este gunoi dar, de fapt, gunoiul asta este materia prima pentru legiuni intregi de clickaitori care invata, se alimenteaza, se distreaza, participa virtual.
Mai mult si mai grav, desteptii sau progresistii nu mai sunt in control. Branduri, jurnalisti, scriitori, oameni de stiinta, arte, non-arte, divertisment si informare, sucomba, capituleaza, in fata presiunii pentru gunoi, pentru facil, pentru plescaiala.
La nivel personal, prostul simte ca are voce, simte ca poate, si cel mai grav, simte ca TREBUIE. Ca e bagat in seama, ca participa. Simte ca iata, poate sa dea ceva societatii, ca parerea lui a ajuns sa conteze, sa cladeasca. Victorie. Masa critica a fost atinsa. Intoarcerea este posibila numai prin catastrofa.
In alt registru, ma uitam cu destul de mult scepticism la “Elysium” si utopia in care masa amorfa s-a imprastiat pe tot Pamantul, iar elitele s-au retras pe orbita, dar in ultimele zile mi se pare mult mai viabila perspectiva asta fata de renascentismul melodios din Star Trek.
2016 a fost un an galagios, cu scandaluri si mirari, cu schimbari radicale si evolutii rapide, cu senzatia predominanta ca lumea s-a impartit in doua iar cei prosti sunt mai multi.
Cu siguranta un an cu evenimente greu de anticipat, care cu siguranta stau la baza unor schimbari fundamentale pentru anii viitori. In orice caz, un an foarte interesant.
Iata cum s-a vazut 2016, intr-o selectie personala de evenimente de la noi si de aiurea.
Ianuarie – Iunie
Legea interzicerii fumatului este constitutionala – 27 ian
Romania obtine o evaluare buna MCV – 27 ian
Romania isi doreste o forta navala NATO in Marea Neagra – 4 feb
The Liviu Dragnea shitstorm hits the Facebook – 10 feb
Klaus Iohannis face cea mai mare tampenie de la alegeri si apara Antena 3 intr-o interventie care provoaca o reactie neechivoca de respingere pe Facebook – 17 feb
Un nou abis pentru rasa umana – niste turisti omoara un pui de delfin pentru niste selfiuri – 18 feb
Iohannis revine cu niste precizari de conformitate si neconvingatoare despre ultimele iesiri – 18 feb
Ludovic Orban devine candidatul PNL la Primaria Capitalei.
Facebook schimba butonul de like
DiCaprio ia Oscarul pentru rol principal in “The Revenant” – 28 feb
Se lanseaza Samsung S7 cu “the 360 movie” stunt – 1 martie
Scandalul copiilor infectati si e-coli. Lactate Bradet – collateral damage care se va dovedi ca nu e chiar collateral – 1 martie
Inflamare mare pe internetul romanesc in urma unui tweet al unui politician american – 2 martie
Fiecare institutie de stat trebuie sa declare pe ce cheltuieste banii pe o platforma de transparentizare a Ministerului Finantelor – 11 martie
Snoop nimereste la Bogata, Mures si declanseaza o mini isterie – 13 martie
Rusia anunta ca se retrage partial din Siria – 14 martie
Autoklass anunta prima investitie din Ro intr-o retea nationala de incarcare a automobilelor electrice – 15 martie
Internetul local se inflameaza pentru acest clip lansat de Taxi – 9 aprilie
Ludovic Orban renunta la candidatura de la primarie dupa ce a fost interceptat de o racheta DNA – 11 Aprilie
Facebook lanseaza Instant Articles si anunta planurile pe urmatorii 10 ani – 12 Aprilie
PNL anunta noul candidat la Primaria Capitalei – Marian Munteanu – 12 Aprilie
PC Garage este achizitionat de E-Mag – 15 Aprilie, dupa-amiaza.
Dupa 40 de ani de world domination, echipa de gimnastica rateaza calificarea la Olimpiada – 18 Aprilie.
Johannis pierde casa, zice ca da niste bani inapoi, Traian Basescu pus sub urmarire penala – 20 Aprilie.
Predoiu este urmatorul candidat la Primaria Capitalei, dupa ce presiunea publica determina PNL sa-l schimbe si pe Marian Munteanu – 20 Aprilie
Regina implineste 90 de ani – 21 Aprilie
Prince moare la 57 – 21 Aprilie
Dragnea ia o directa, doi ani cu suspendare pentru infractiuni electorale, dar declara ca ramane in fruntea partidului pentru a coordona alegerile din 2016 – 21 Aprilie
Obama viziteaza Anglia – 22 Aprilie
Chinezii au ajuns la datorii de 237% din PIB – 25 Aprilie
Imagine epocala – langa un Mig 21 din anii 70, a aterizat un F-22, cel mai avansat avion de lupta din lume (40 de ani si un hau tehnologic diferenta, azi, 25 Aprilie, pe baza de la Kogaliniceanu)
Zgonea pleaca pentru ca a comentat, Dragnea ramane, sa aiba grija si de alegerile astea – 27 Aprilie.
Legea darii in plata a fost promulgata – 28 Aprilie
50 de morti intr-un club din State, dupa ce un baiat i-a luat la mitraliera, pentru ca erau gay – 12 iunie
Microsoft cumpara LinkedIn pentru 26 miliarde USD – 13 iunie
Se redeschide dosarul Revolutiei – 13 iunie
Zgonea dat jos, Ponta isi depune candidatura la Presedintia Camerei Deputatilor dar Dragnea i-o trage si Camera ramane in interimat pana la alegeri – 13 iunie
Romania – Elvetia – 1-1 – 15 iunie
Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate a abuzului in serviciu – 15 iunie
Romania pierde meciul cu Albania si pleaca de la EURO 2016 – 18 iunie
Limita impartialitatii este stabilita de disparitia confortului personal.
Am o serie de prieteni buni pe Fb ale caror pareri le urmaresc si apreciez. Pare ca nu gresesc, ca nu o dau aiurea, navigheaza bine prin noianul de diversiuni si tentatii zilnice, sunt acizi dar drepti, coerenti si impartiali, stiu cu argumentul si privesc de sus, global. I-am trecut la categoria de fratii mei spirituali. Suntem asa intr-o conventie si complicitate nescrise, despre cum dam cu like-ul si cum aruncam cu parerea. E ceva fin si solid.
Toate bune si stabilite pana la momentul cu interzicerea fumatului.
Cand n-au avut nici o problema sa dea pe langa. Ce ii afecteaza (mai mult in orgoliu as zice) ii si sminteste. Se simt vizati, abuzati, nereprezentati, inlaturati. Se traieste si argumenteaza in afara logicii si evidentei. Se reactioneaza retrograd. Rebooteaza la o versiune mai veche.
Ratiunea dispare, sucomba, refuza evidenta. Dreptatea personala nu mai vede argumente si inlatura dialogul. Oarecum ciudat pentru o miza atat de mica daca nu ar fi (personal) atat de mare.
Si am avut o epifanie. Este (fara sa existe nici o legatura, in afara procesului psihologic) fix acelasi pattern care se intampla si cu fanii Antena 3. Este detasarea de realitate, implozia in sine, refuzul bunului simt motivat de disconfort.
Disconfortul ne face fundamentalisti si egocentrici. Nu vrem sa pierdem jucariile, nu vrem sa ni se ia nimic. Fix asa bula propriei dreptati si pierderea confortului atasat capsuleaza creierul, anuleaza orice cale de discutie si deschidere. Prosteste.
Ce ni se pare ca pierdem, ne limiteaza si ne strica.
Follow
