Daca ne prefacem indeajuns de mult ca nu exista, orice dispare pana la urma.

In social media, in transeele de zi de zi ale “luptei” dintre paginile brandurilor si consumatori exista o regula de aur: orice criza are in ea cel mai mare potential de a schimba perceptii. Orice nemultumit poate fi recuperat, orice reclamatie transformata intr-o demonstratie de atentie si raspuns rapid.

O criza este un time lapse. Ce poti face cu bani si pe timp lung, poti realiza mult mai usor printr-o criza.  

Greseli, erori, scapari, abuzuri si asimilatele o sa se tot intample. Ceea ce e important e sa se incadreze la exceptii si sa demonstrezi asta pe loc. Cu doua conditii: sa comunici si sa fii integru.

Daca produci demonstratia, efectul este inzecit. Ceea ce parea o catastrofa se rastoarna, se transforma intr-o intamplare normala care de fapt releva esenta buna a lucrurilor.

Dar mai este o nuanta, demonstratia ca demonstratia, cea mai importanta este sinceritatea, autenticitatea in angajarea problemei. Acesta este de fapt mesajul principal.

O criza functioneaza ca un turnesol al autenticitatii. E ca atunci cand te inrosesti cand minti.

La fel functioneza criza si in politica, dupa cum s-a vazut zilele acestea.

Asadar, Recorder face un reportaj cu o situatie extrem de clara, ermetica, fara nuante, fara adancimi. O demonstratie a felului in care se ofera sinecurile politice membrilor de partid. In cazul nostru, PNL. 1,5 milioane de romani vad reportajul in doua zile.

Politicul, ca in mai toate situatiile de pana acum, de ambele tabere, esueaza lamentabil. Pentru ca ne aflam inainte de alegeri, acesta este insa un moment de inflexiune pentru PNL. Pe care nu l-a vazut, nu l-a folosit, independent de esenta problemei. Indraznesc sa cred ca s-au pierdut procente in aceasta chestiune.

PNL a disparut din discutie la faza asta. A schimbat repede omul pus dar nu a participat la discutie.

Stiti cum fac astazi copiii care fac scoala online, daca profesorii ii iau la intrebari? Inchid zoomul si spun ca a cazut internetul.

Astazi, dupa o mie de intamplari similare, inca exista partide sau oameni care cred ca daca dispar din discutie, dispare discutia, dispar problema, repercusiunile. Oamenii uita, o sa trecem si peste asta, no comment, n-avem nicio problema de discutat, sa mai vorbim putin de pandemie.

Autismul, neasumarea, sunt inca cea mai buna solutie dupa atatea demonstratii si situatii care indica contrariul. Si asta pentru doua motive posibile: fie adevarul nu e sustenabil si atrage consecinte mult mai grave “you can’t handle the truth”, fie suntem blocati in aceeasi logica de conducatori ilustrii si alegatori prosti sau prostibili la infinit.

Asta cred ca este minima diferenta intre partidele vechi si cele cat de cat moderne, intre structurile osificate, retrograde, care functioneaza pe o schema piramidala de favoruri si asteptarea normala de apropiere si autenticitate in discursul politic si al administratiei. Asta este de altfel si diferenta intre corporatie si antreprenoriat.

Iar presedintele a fost la unul dintre cele mai de jos nivele ale lui zilele acestea, in chestiunea de mai sus.

De la 12:00