Ministerul Gunoiului

Text deloc la misto.

In orice administratie pe bune, ministerele servesc problemelor sau strategiilor principale. Vrem inovare in societate, infiintam Ministerul Inovarii. Vrem antreprenori mai vigurosi, infiintam ceva cu antreprenoriat in titlu. Vrem ca toti romanii sa faca sport, infiintam Ministerul Sportului. Nu vrem sport, il comasam.

Mai mult, la noi, la romani, se pare ca lucrurile care au nume pe ele, specializate si precizate, au ceva mai multe sanse sa se intample: coruptia nu poate fi starpita decat de o unitate specializata de lupta impotriva coruptiei, autostrazile nu se fac decat daca Parlamentul voteaza o lege sa se faca autostrada, nu se poate face treaba locala decat cu Politie Locala etc.

Din aceasta perspectiva imi apare clar ca Ministerul Mediului este prea ambiguu si larg pentru a raspunde provocarilor, poate cele mai mari din tot cabinetul. In fiecare zi avem poluare depasita in Bucuresti si nu se intampla nimic de altfel. Ce sa mai vorbim de celelalte.

Ca atare, uitandu-ma in jur, sugerez cu toata puterea si fara nicio gluma, infiintarea Ministerului Gunoiului. O echipa care sa se ocupe de curatarea acestei tari. O tara care traieste in simbioza cu gunoiul, care integreaza organic, din orice unghi si o bucatica de gunoi. Ca de atatea ori, situatia este depasita, masurile paleative nu au niciun efect. Fenomenul este crunt.

Pe sosele, la semafor, in refugiu, pe trotuar, pe varful muntelui, in rauri, in canale, oriunde. O tara in care majoritatea arunca lucruri pe jos, plina de cacati de caine, orase (Bucuresti like) in care nu exista servicii organizate de colectare a gunoiului (in trei saptamani am putut sa vedem cati oameni lasa gunoiul la poarta, in sect. 1), o tara in care colectarea selectiva este o perversiune, in care nu se tunde iarba pe marginea soselelor ca sa nu vedem peturile din iarba, o tara cu rauri si lacuri de acumulare pline de peturi si plastice, parcuri si autobuze pline de seminte, canale de scurgere pline de mucuri de tigari si ambalaje de cornuri cu cacao, o tara in care orice iesire de pe autostrada este o mini groapa de gunoi (se arunca acolo pentru ca nu se vede din mers), o tara cu orase mizerabile, garduri nevopsite, case neingrijite, buruieni netunse, marcaje de zeci de ani, o tara in care se fura catodioptrii de pe marginea soselelor atunci cand nu sunt acoperiti de un strat de un deget de noroi.

Orice iesire in satele din jurul Bucurestiului, putintel pe langa sosea, releva dezastrul. Suntem ingropati in gunoaie. De la materiale de constructii, netrebuincioase de prin casa, la gunoi menajer si din curte, toate se descarca cu masinile mari pe marginea drumului. Aruncarea sacului negru din masina este sport national. Te duci intr-o padure si te impiedici de peturi, de doze, de pungi cu gunoaie de la gratare, campuri intregi in care verdele este spart de bidoane, pungi, pachete de tigari, masti, pahare de mec si sticle de cola.

O tara care nu se mai rezolva de mult cu actiuni de curatenie in masa sau mai stiu eu ce initiative punctuale.

Dar o problema care odata rezolvata, va schimba profund societatea, va civiliza cohorta, va responsabiliza individul, va reface niste legaturi cu comunitatea, va micsora intoleranta si izolarea noastra. Curatenia e importanta. Va reamintesc discursul asta:

Am acest vis dar si aceasta convingere ca atunci cand o sa ne fie teama sa mai aruncam ceva pe jos, o sa evoluam stelar ca societate. Cand chistocul aruncat pe geam inseamna 500 de lei amenda pe mail, pe bune, o sa fandam decisiv catre civilizatie.

Puterea civilizatoare a curateniei este semnificativa. Cand constientizezi sau esti fortat sa consideri ca orasul, trotuarul, ce e in jurul tau, trebuie sa aiba un standard, si comportamentul personal transcede. Si asta pentru ca puterea cureteniei este mai cuprinzatoare decat partea cu gunoiul. In momentul in care dalele pe care calci nu mai sunt sparte, cand drumurile sunt semnalizate si marcate, cand bordura nu este ciobita si delimiteaza asfaltul de iarba, atunci toate incep sa aiba o armonie pe care o sesizam usor afara, care e tranformationala, care dezanxieseaza. Va recomand teoria geamurilor sparte.

https://en.wikipedia.org/wiki/Broken_windows_theory

Culorile cladirilor, fatadele fara aere conditionate, numerele de la poarta si scara blocului, gardul vopsit si pubela in culori diferite sunt civilizatoare. Nu am vazut in niciun program la primarie obiectivul, sa scapam orasul de graffitti, sa-i pedepsim pe cei cu afisele cu SAP PUTURI in noile statii de RATB, sa-ti iei amenda daca n-ai numar mare la scara blocului, si tot asa. Aparent aceste lucruri nu sunt importante sau nu se castiga alegerile cu ele.

Spunea Liiceanu ca “comportamentul moral inceteaza la limita interesului fiecaruia”. Sau a dezinteresului fiecaruia, as completa. Rusinea este acoperita de nesimtire iar nesimtirea nu se schimba prin predici.

Nu exista nicio situatie in care vom invata sa fim curati numai prin actiuni “de educare”. Stim ca Romania este tara in care se simuleaza tot. Avem legi pentru toate dar nu avem nicio incalcare. Ne prefacem ca colectam selectiv si punem reciclabilele tot la groapa de gunoi.

Situatia se va schimba doar daca vom aplica toate legile pe care le avem. Daca binecunoscuta coniventa romaneasca este intrerupta. Daca asa cum auzim acum de cazuri de covid la cunoscuti, o sa auzim de amenzi pentru ca nu au strans cacatii cainelui sau le-a scapat un pahar de cafea pe geam. De aici incepe schimbarea.

Cam atat imi doresc pentru 2021. Sa ne apucam si de curatenie pe unde traim.

Si sa ne prindem ca Romania fara hotie are foarte mare legatura si cu scapatul pachetului de tigari pe jos si aruncatul pampersului pe geam.

PS: recent, heirupist, s-a inaugurat o autostrada care are o bretea de iesire care trecea printr-o groapa de gunoi. Ca sa se construiasca breteaua a fost scos gunoiul de pe amplasament si a fost depozitat pe margine, stanga-dreapta si acolo a ramas. Practic avem acum o bretea prin doi munti de gunoaie. Se intampla la Alba Iulia.