Sindromul Taximetristului

Vi s-a intamplat vreodata sa cautati loc de parcare la mall si sa vedeti niste oameni care se urca in masina sa plece, sa le faceti semn ca vreti sa intrati in locul lor si, ei, din momentul respectiv, sa se miste cu incetinitorul ? Sa nu aiba nici un gest de a grabi lucrurile ? Sa faca lucrurile astfel incat sa iti faca clar faptul ca depinzi de bunavointa lor, ca viata ta depinde in acel moment specific de un drept, pe care hotarasc ei daca ti-l cedeaza sau nu?

Eu numesc acest comportament sindromul taximetristului.

Se manifesta asa: cand esti in oras si mergi si tu ca omul pe banda ta si absolut in parametri, te trezesti la un moment dat cu un claxon de taximetrist grabit, la aproximativ 0,2 secunde de la aparitia culorii verzi, poate chiar si cu anticipatie, sa nu ratezi startul.

Dupa care ii vezi: pe linia de tramvai, ocolind coloana, in spatele salvarii, pe contrasens, cu viteza, cu flashuri, pe rosu, cu mana ridicata ca sa il lasi, orice ca sa ajunga unde trebuie cat mai repede, orice ca sa obtina locul din fata, bunavointa toturor participantilor la trafic. Nu sunt acceptate compromisuri, rataciri, ambiguitati de la ceilalti. Toti trebuie sa se conformeze grabei lui, toti se invartesc in jurul cursei lui, toti participa la scoaterea unui timp cat mai bun, toti sunt responsabili de a face un client fericit. Nimic senzational pana aici, e normal sa mergi astfel incat sa nu ii incurci pe ceilalti.

Sindromul se manifesta cand taximetristul este la agatat. Comportamentul se schimba radical: merge cu 10 km pe ora, nu se grabeste, nu il intereseaza, eventual te mai si injura, se opreste unde vrea si cand vrea.

Orasul este din nou al lui si numai al lui, toti ceilalti trebuie sa se conformeze obiectivului curent, trebuie sa-i pandeasca starea, sa-i inteleaga nevoile. El nu are nici o datorie. El trebuie tolerat.

Acelasi sindrom il mai intalnim la oamenii care, atunci cand trebuie sa se opreasca la trecerea de pietoni, ii injura sau sicaneaza pe cei care trec incet dar pusi in situatia de a trece strada isi descopera un drept extins de a trece la pas, relaxati, de a scoate cat mai mult din prioritatea la care au dreptul, devenind agresivi invers, il mai intalnim la oamenii care stau la coada si bombane ca oamenii din fata nu au avut banii sau actele pregatite si ii intarzie dar cand ajung in fata isi iau o atitudine relaxata si se bucura la maxim de pozitia omului de la ghiseu, o mai intalnim la procesul de instructie in armata cand recrutii care sunt umiliti la inceputul stagiul fac acelasi lucru cu noii recruti si tot asa.

Exista in noi placerea exercitiului dreptului, contemplam foarte relaxati lipsa de prioritate si ne plac micile abuzuri care ne confirma o oarescare pozitie vremelnica, in timp ce nu intelegem, nu intuim, nu anticipam situatia opusa.

Practic insa, lipsa de empatie fata de celalalt, egoismul social, nevoia sa i-o tragi aluilalt atunci cand ajungi in varf, satisfactia abuzului acoperit legal sunt tot atatea manifestari ale precaritatii mintilor si lipsei de educatie publica, sociala.

Si puteti sa va faceti un test foarte simplu pentru a vedea de ce parte sunteti: Ganditi-va cum va adresati chelnerilor, femeilor de serviciu, functionarei, personalului ? La per tu sau cu pronumele de politete ?

535520_506266002745130_701252477_n

 

Nu Am Sa Fac Asta Niciodata

595_471166309588433_625592993_n

Nu am sa abandonez niciodata pe nimeni. Am o lista de abandonati. Nu am abandonat inca lista.

Nu am sa ascult niciodata manele. Well…, it’s a long story.

Nu o sa-mi fac niciodata blog. 🙂

Nu am sa fac niciodata compromisuri in munca mea. Am facut tone.

Nu am sa parchez niciodata cum parcheaza toti nesimtitii. Am parcat ca un nesimtit.

Nu am sa lingusesc pe nimeni. Am devenit expert in lingusit.

Nu am sa ma folosesc niciodata de oameni. Ma mai folosesc de oameni dar nimic grav… Pana devine grav.

Nu o sa uit niciodata oamenii care au contat pentru mine. Hmmm…

Nu am sa dau spaga niciodata. Am dat. Incerc sa nu mai dau.

Nu am sa mint niciodata. Incerc sa ma conving ca sunt minciuni necesare.

Nu am sa conduc niciodata baut. Am condus baut. Nu o sa mai conduc niciodata baut.

Nu am sa merg niciodata cu motocicleta. Toti prostii mor pe strazi. Acum merg cu motocicleta.

Nu am sa bag in seama prostii. E greu sa ma abtin.

Nu o sa barfesc pe nimeni niciodata. Right.

Nu am sa beau niciodata cafea decaf, ce-i prostia asta ? Beau si e ok.

Nu am sa iert niciodata pe nimeni. I-am iertat pe toti.

M-am despartit destul de mult de cel care credeam ca sunt, acum 20 de ani.

Evul Mediu In Care Traim

Cand eram mai mic imi alegeam perioade istorice in care as fi vrut sa traiesc. Mi-ar fi placut sa traiesc in vremurile antice sau (favorita mea) perioada marilor descoperiri geografice, a revolutiei industriale, interbelic etc. Pareau niste vremuri foarte inspirationale.

Ce mai stiu sigur, este ca ma feream instinctiv de Evul Mediu. In afara de doua, trei chestii, uram totul despre aceasta perioada. Nu conectam cu nimic de pe vremea aia. O negura a umanitatii, timpuri pline de bigotism, ura si excese.

Iata insa ca viata e ironica si m-a plasat fix intr-un ev mediu actual. Este evident mult mai bine acum, pentru ca avem antreprenoriatul, masini, avioane, ne dam pe internet si telefoane mobile, s-au inventat telecomanda si Like-ul dar esential experiementam un alt ev mediu.

Evul mediu in care se construieste acest mastodont (Catedrala Neamului), intr-un amplasament cel putin ironic (langa Casa Poporului), cu exact aceleasi obiective si btw cu bani de la fiecare dintre noi. Credinciosi sau nu. Un ev mediu in care religia ne intra peste tot: in scoala, in case, in oras, in regulile de convietuire, oriunde poate sa inlocuiasca educatia precara a unui popor tampit sistematic zeci de ani.

L-am injurat pe Ceausescu in ultimii 40 de ani si iata ca acum reusim sa il intrecem. Facem ceva mai mare, mai urat si inutil cu acelasi mare obiectiv: controlul maselor si mega orgolii in conducerea BOR.

Religia, locul intim si personal al unei legaturi speciale, se transforma iarasi in instrument si propaganda, insemnele si cultul sufoca total sentimentul si trairea.

Este si sentimentul acela acut de inadecvare, in care noi facem temple de rugaciuni cand altii fac temple de cultura sau sport (nu exista in Bucuresti nici un centru de conferinte decent), este megalomania, dementa asta a romanilor de a face ceva care sa fie cel putin cea/cel mai mare din Sud Estul Europei, este senzatia ca nu ai cum sa ai vreodata o sansa la alegeri cu poporul asta si mega manipularea asta.

535669_10151496294142488_1602171264_n

Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Surse De Subiecte Perene Pentru Jurnalisti

385594_310679502372827_657028901_nJurnalismul este una dintre cele mai dificile meserii de pe pamant. Trebuie sa livrezi continuu si sa captezi interesul. Si cum stirile sunt mult mai putine decat trebuie sa scrie jurnalistii, acestia s-au transformat in generatori de stiri. Cand nu au stiri, ziaristii trebuie sa compenseze cu non stiri. Iata o colectie de directii de subiecte, pentru momente dificile:

– Vezi cum arata acum actorul pe care l-ai cunoscut la 12 ani.

– Orice in legatura cu Ceausescu si asimilatii. Orice in legatura cu Dallas.

– Lucrul pe care nimeni nu l-a observat la cutare emisiune, meci, intamplare.

– Top 5 cele mai frumoase/urate/ieftine/scumpe/ascunse/vizitate orase/canale/sosele/plaje/monumente din tara/lume.

– Detaliul/secretul/gestul care o sa-ti schimbe viata/tot ce stiai/viitorul.

– 10 mituri despre … orice.

– Poze mai noi sau mai vechi in care se vad Isus sau Dracul, in cafea, trunchi de copac, cozonac, ciment intarit, culturi agricole. Aici intra si fotografiile cu fantome.

– Vremea in urmatoarele 3 zile sau la vara.

– Orice (dar de obicei clipuri) dintr-un “cutare au talent”, un cooking show sau ceva cu karaoke. Merge bine, orice a fost cu o seara inainte la TV.

– Oameni care au slabit sau s-au ingrasat.

– O amenintare ceva cu un cutremur, otravire in masa, extraterestrii, boli nasoale, toate iminente si de masa.

– Orice articol in care se poate introduce o aluzie despre salariul Andreei Esca. Aluzia devine, evident, titlul articolului.

– Orice zvon despre iPhone 6. Merg bine si imaginile in premiera cu Jobs hranind porumbei sau orice altceva.

– Spoturi vechi, celebre sau obscure, sub titluri de tabloid. De fapt, orice, sub titlu de tabloid.

– Cele mai mari platitudini, carora li se adauga o cifra din burta. Ex: “80.000 de bucuresteni au iesit azi in parc.”

Ma opresc aici deocamdata. Daca mai aveti si altele, cu care putem sa ii ajutam pe ziaristi, va rog.