Cand eram mai mic imi alegeam perioade istorice in care as fi vrut sa traiesc. Mi-ar fi placut sa traiesc in vremurile antice sau (favorita mea) perioada marilor descoperiri geografice, a revolutiei industriale, interbelic etc. Pareau niste vremuri foarte inspirationale.

Ce mai stiu sigur, este ca ma feream instinctiv de Evul Mediu. In afara de doua, trei chestii, uram totul despre aceasta perioada. Nu conectam cu nimic de pe vremea aia. O negura a umanitatii, timpuri pline de bigotism, ura si excese.

Iata insa ca viata e ironica si m-a plasat fix intr-un ev mediu actual. Este evident mult mai bine acum, pentru ca avem antreprenoriatul, masini, avioane, ne dam pe internet si telefoane mobile, s-au inventat telecomanda si Like-ul dar esential experiementam un alt ev mediu.

Evul mediu in care se construieste acest mastodont (Catedrala Neamului), intr-un amplasament cel putin ironic (langa Casa Poporului), cu exact aceleasi obiective si btw cu bani de la fiecare dintre noi. Credinciosi sau nu. Un ev mediu in care religia ne intra peste tot: in scoala, in case, in oras, in regulile de convietuire, oriunde poate sa inlocuiasca educatia precara a unui popor tampit sistematic zeci de ani.

L-am injurat pe Ceausescu in ultimii 40 de ani si iata ca acum reusim sa il intrecem. Facem ceva mai mare, mai urat si inutil cu acelasi mare obiectiv: controlul maselor si mega orgolii in conducerea BOR.

Religia, locul intim si personal al unei legaturi speciale, se transforma iarasi in instrument si propaganda, insemnele si cultul sufoca total sentimentul si trairea.

Este si sentimentul acela acut de inadecvare, in care noi facem temple de rugaciuni cand altii fac temple de cultura sau sport (nu exista in Bucuresti nici un centru de conferinte decent), este megalomania, dementa asta a romanilor de a face ceva care sa fie cel putin cea/cel mai mare din Sud Estul Europei, este senzatia ca nu ai cum sa ai vreodata o sansa la alegeri cu poporul asta si mega manipularea asta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Follow