Acesta este lucrul consfintit aseara de juriul de la Internetics.

Putina istorie: acum 10 ani apareau primele agentii digitale adevarate, primele structuri care isi doreau independenta si se vindeau ca o oferta complet separata fata de agentiile mama, intr-o zona care abia aparea si se descoperea reciproc de catre comunicatori: digitalul.

Dupa acest moment a urmat entuziasmul si munca, momentele in care agentiile digitale au inceput sa creasca, sa se individualizeze si pozitioneze, sa isi mareasca echipele, sa creeze produse din ce in ce mai bune pe acest mediu, parand ca sunt cei mai dinamici si inovatori vectori ai publicitatii locale. Totul parea perfect si lucrurile aveau aparenta ca se anima intr-o alta parte, mai putin traditionala, a pietei. In acest context, Internetics-ul era festivalul care sustinea si se atasa acestor noi entitati, recunoscand inovatia in comunicarea digitala.

Din pacate, incepand cu 2009, lucrurile au inceput sa isi schimbe cursul pentru noii veniti. Criza i-a afectat in primul rand pe ei, entitatile cu vechime de 3-4 ani nu avusesera timp sa se osifice, sa creasca echipe si sa isi cultive o cultura proprie, oamenii erau din ce in ce mai scumpi, veniturile din ce in ce mai mici, munca, mult mai complexa decat in agentiile mama, per total, pariul din ce in ce mai riscant si lipsit de performanta in produsul final. Agentiile digitale erau prea tinere pentru a face fata crizei. Incepeau anii supravietuirii si compromisurilor.

Intre timp, agentiile mama lucrau la propriul model de supravietuire. Si asa cum vedem de doi ani, acest model include masiv digitalul. Iar acest lucru este determinat esential de felul in care functionaza acum comunicarea: ideea trebuie sa lucreze across medium si prin multitudinea de ecrane. Digitalul se imbina cu traditionalul, intr-un produs de o factura si dimensiune diferite.

Aseara, o parte a agentiilor digitale au semnat capitularea. Capitularea in principal in fata conditiilor economice, in fata lipsei de resurse dar si in fata revansei agentiilor mama. Asta in cazul in care nu sunt decat, pur si simplu, ipocrite. Este clar pentru toata lumea ca Webstyler, the undisputed leader 10 ani la rand, se ascunde in fustele GMP-ului si MRM semneaza unde trebuie sa semneze pentru McCann. Este la fel de evident ca toti ceilalti, care fac digital independent si fara suportul masiv in media si PR al marilor agentii, se vor alege de acum incolo cu nominalizari si niste mici sclipiri pe la 4-5 categorii. Interneticsul nu mai este pentru ei.

Noi am crezut in puterea independentei de la bun inceput. Independenta in sensul de digitally led campaigns, nu in acela de campanii pur digitale. Ieri am avut 7 nominalizari si am luat doua premii.

De vreo doi ani insa, regulile jocului s-au schimbat si cel mai probabil va trebui sa gasim o cale sa ne adaptam noilor conditii: agentiile mari o sa invete digital si vom vedea din ce in ce mai multe campanii “mari”, va continua jocul acesta dual intre cine ce a facut pe diverse campanii, de regula, amandoua entitatile tragandu-si merite in functie de conjunctua si public, ideea va fi exploatata in toate modurile posibile, de cele mai multe ori chiar si cele imposibile.

Problema este insa putin alta. Noile reguli inseamna si faptul ca nu mai sunt reguli: agentiile se promoveaza pe ele si nu mai cresc branduri. Se copiaza campanii, se inventeaza campanii, se umfla 360-urile, studiul de caz a devenit parte din stuntul de campanie, media tine loc de performanta si din pacate, pentru toate acestea, juriile par formate din niste studenti care aplauda dupa ce se termina filmul de prezentare: “vai ce tare a fost asta….”

Follow