Absolut delicioasa ofuscarea jurnalistului si bloggerului roman fata de intamplarea de ieri de la F64.
Cu mic cu mare, cu trafic sau nu, in legatura cu IT-ul, businessul, comunicarea sau nu, toata lumea a avut o parere transanta cum ca asa ceva nu se face, ca s-a facut praf brandul, ca e o mega nesimtire sa chemi degeaba niste jurnalisti seriosi cu o agenda foarte incarcata, ca e o manipulare ordinara, ca sa vedem noi cine mai vine data viitoare, un lucru rau pentru toata industria (sic!) si alte bazaconii.
Acum, for the record, ce s-a intamplat ieri a fost oarecum gresit din anumite perspective de comunicare si relatie cu presa dar de aici pana la a declansa apocalipsa e o distanta apreciabila, pe care n-as strabate-o prin doi scuipati urmati de precizarea frezei si batista aranjata la lavaliera.
Nu ii apar pe F64 dar gasesc ca reactia jurnalistilor si bloggarilor a fost cel putin la de deplasata, orgoliul si pozitia jurnalistului in societate au stralucit orbitor ieri, in totala contradictie cu gregaritatea si lipsa de discernamant care caracterizeaza de destul de multe ori profesia.
Nu pare nimeni ofuscat cand se merge la conferinte sau lansari din care nu se afla mare lucru, cand nu se pun intrebari si a doua zi se publica comunicatul din mapa de presa. Nu e nimeni apasat de formalismul si conformitatea in abordarea subiectelor, de lipsa de apetit a celor invitati sa dea curs, de intrebarile trimise pe mail si scoaterea din context a unor afirmatii. This is business as usual.
Doua concluzii:
Poate e mai bine sa fim putin mai echilibrati in afirmatii si in tendinta de a lua ca pelicanii ce ni se da din stanga din dreapta. Ieri s-a intamplat un exercitiu de manipulare facut pe fata. Sunt zeci de astfel de exercitii care nu sunt vizibile si daca la asta straveziu s-a marsat in grup ma intreb ce se intampla in rest. Pentru acest moment din emisiune, este instructiv sa cititi aceasta carte, care explica cum se face astazi manipularea in media si cum ziaristul si bloggerul modern ajung simpli purtatori de mesaj in mainile celor care sunt destul de abili sa-i duca unde doresc.
Si doi, poate trebuie sa fim usor mai umili in tot ce suntem, fie din perspectiva profesiei, fie a importantei in ecosistem, a anvergurii personale si destinului galactic de care suntem atat de indragostiti.
Ieri s-a intamplat o gluma proasta care a generat o reactie de doamne de pension.
Daca eram o domnisoara tanara, usor indragostita si cu discernamantul caracteristic tineretii, lesinam usor la penultimul paragraf. 🙂