“Drumul de la vulnerabilitate la patologie este marcat de mai multe variabile rezultate din interacţiunea dintre materialul genetic individual şi factorii de mediu ce acţionează în timpul dezvoltării.”

Sunt doua lucruri care m-au socat anul asta (si poate in mai multi ani). Primul s-a intamplat acum cateva luni, al doilea de azi. Doua lucruri care par ca sunt din alta lume. Care nu adauga logicii vietii normale.

Primul este stirea despre pensionarii care s-au sinucis dupa ce s-a declansat o ancheta cu privire la niste falsuri in dosarele respective de pensii. In perpectiva unui proces si eventual a unei condamari, poate si a unui an in puscarie, au ales sa se sinucida. Alti doi, sot si sotie, de 54 de ani se sinucid, dupa ce afla ca au de dat inapoi 41.000 de lei casei de pensii.

Al doilea este despre baiatul care intra cu masina frontal pe DN1 intr-o masina de pe sensul opus, care mergea regulamentar, aparent pe fondul unei caderi psihice dintr-o dramoleta de dragoste. Fara sa intelegem foarte bine cum, de ce, o familie cu 5 membri dispare intr-o dimineata.

Deci cum e cu oamenii astia ? Care e marea miza ?

Situatiile par fara legatura intre ele dar cumva e vorba despre doua tipologii care au ajuns la limita, care au facut pasul de nefacut. Pentru unii, limita e mizeria morala si sociala, pentru celalalt e o ratare de duzina care ii diminueaza in asa masura egoul incat contraponderea trebuie sa fie o grozavie.

Unii insala statul ani buni, cu frica si calculele inerente si pur si simplu cedeaza final in momentul in care constructia se naruie si sunt pusi in fata realitatii. Pur si simplu nu fac fata propriului joc la cacealma si este interesant ca aici putem sa vedem tot spectrul de la lasitate la rusine dar chiar si onoare.

Celalalt duce la maxim un ego superinflamat si decide (la limita delirului sper) ca trebuie sa ne arate fara dubii cine este si ce poate. Isi organizeaza o iesire din scena grandioasa, naucitoare, cu damage colateral maxim. Printr-o demonstratie si logica de scelerat produce o oroare vizand direct si concret persoana care l-a refuzat, tarand-o astfel probabil pe viata.

Oamenii se impart in doua, in toate domeniile sau situatiile: unii care gandesc, simt, planifica, spera si atat si ceilalti care ajung sa actioneze, sa puna in practica, sa treaca dincolo.

Totul se reduce la momentul ala de desprindere, de a lua decizia sa faci lucrul ala, de a te arunca spre ceva, de a uita de tot ce ti se spune sau de tot ce e in jurul tau.

Si asta poate sa te faca inventator, antreprenor, stralucitor sau criminal.

“În amigdală informaţiile sunt procesate sub formă de emoţii şi rezultatul este apoi transmis prin impulsuri nervoase la locus ceruleus şi hipotalamus. Locus ceruleus reprezintă locul de origine a sistemului noradrenergic ascendent şi sub impactul informaţiilor de la amigdală apare activarea acestuia (primul răspuns ca urmare a activării sistemului nervos autonom este tahicardia)”

In concluzie, toata viata ne antrenam amigdala, sa fim diferiti si sa dam maxim din noi, fara insa sa facem tampenii ireversibile. Va doresc o amigdala performanta si cat mai putine intalniri cu cei care nu reusesc in domeniu.

Follow