O zi de fiere si de tensiune, de nod in gat si tot felul de scenarii.
Sa speri o zi intreaga ca ce e normalitatea, logica si bunul simt sa supravietuiasca. Sa-i stai la cap sa nu-si piarda respiratia. Sa te gandesti ca in cele mai groaznice accidente, ca nu ti se poate intampla tie. Sa urmaresti mascarada de la televiziuni si oameni schimonositi de disperare, rautate si prostie care rastalmacesc evidenta pentru a manipula ignorantii. Sa vezi cat de multi ignoranti sunt. Sa realizezi ca sunt poate chiar parintii tai.
Sa vezi sadism si dispret profund, planificare si cruzime in comunicatele oficiale.
Sa vezi oameni dusi ca vitele in vagoane la pus stampila dintr-un sat in altul. Sa simti violenta latenta din jurul sectiilor de votare de pe la sate, sa vezi cum, de la seful consiliului judetean la primar si postas, sistemul functioneaza implacabil in acelasi diapazon, toti cu suflarea rece si SMS-urile lui Dragnea in ceafa.
Sa vezi romani care au stat ore intregi sa voteze si altii care nu au mai apucat. Sa-ti dai seama cat de naivi am fost sa ne inchipuim ca astia ar vrea sa faca ceva pentru a-i lasa pe romani sa voteze impotriva lor. Sa vezi premeditarea si structurarea raului. Si sa vezi ca de fapt nu se poate face nimic. Ca suntem niste idealisti care desenam frumos, aruncati in noroi si cu bocancul manelistilor pe gat.
Sa realizezi ce inseamna organizare si control politic al unei jumatati de tara. Sa realizezi incet, incet ca nu-ti mai recunosti tara.
Sa vezi cum inventam simboluri aiurea pentru ca nu avem nimic de fapt. Sa simti organic ca nu exista opozitie in tara asta.
Astea au fost alegerile, asta a fost ziua in care am simtit, in multimedia de data asta, cum fura comunistii alegerile, cum un popor isi pierde inima si se transforma in niste dobitoace atente la bata ciobanului.
Am inteles azi first hand ce inseamna furt fara scrupule si manipulare organizata, ce inseamna o tara captiva sistemului televizor-primar-popa.
Si poate cel mai rau sentiment, sa ai senzatia ca ai castigat, ca ai invins raul, ca respiri, daca ai cu un procent mai mult decat tot sistemul asta.
UPDATE: N-a fost un punct, au fost 10 si a fost senzatia aia de la final ca totul e bine. Ca mai sunt oameni cu care sa te simti ca mergi inainte in tara asta. Bravo!
Pentru cele 10 procente din PS articolul ar trebui sa se numeasca acum: “Doamne ce zi trista, dar parca se poate…” 🙂