Ce ne da noua combinatia intre dependenta tehnologica si accesul facil la facebook: isteria tehnologica post partum. Tanarul deconectat intra in depresie si urla. Se zbate in posturi si infierari. Se zvarcoleste printre commenturi. Da cu negativ si share. Schimba providerul.

Acum 26 de ani nu aveam curent dar astazi semnalul trebuie sa aiba 5 boabe, metroul trebuie sa vina la fix, streamingul trebuie sa curga seamless, toate butoanele trebuie sa functioneze. Este interzis sa se strice ceva in zilele astea ca o dam in depresie. Brusc suntem sclavii predictibilitatii. Nu mai inghitim neprevazutul. Shit.

Ei bine, am ajuns in momentul acela. Majoritatea oamenilor se raporteaza la butoane ca la ceva magic. Si garantat. Nebunie. We took everything for granted these days. Daca nu e asa, e deranj.

Apesi pe buton si vine liftul. Apesi pe sonerie si suna. Apesi pe telecomanda si se deschide masina. Apesi pe butonul de tras apa si curge apa. Apesi pe play si canta. Apesi pe verde si raspunzi. Dai cu block si dispare.

Poate sunt eu mai batran dar imi placea mai mult specia analoaga, cea plina de erori si neprevazut.

LATER UPDATE:

This nails it

Follow