Ca in orice, si in discursul publicitar exista o amprenta culturala, un stil. O estetica, un manierism, un fel de a vorbi si a transpune lucrurile. Reclamele dintr-un anumit loc tind sa apartina unui teritoriu cultural bine individualizat.

Sunt foarte recognoscibile creatiile englezesti, nord europene, americane, nemtesti, sud americane. Nu poti sa te inseli asupra originii lor. Degaja unitate, unicitate, sambure cultural comun, maniera unitara de tratare. La fel ca in cinematografie. Pare-se ca fiecare tara face filmele cumva, propriu.

Asta probabil pentru ca trebuie vorbeasca unui public omogen, sa transmita ceva pe limba lor, sa nasca o reactie pe niste glume pe care sa le inteleaga oamenii, integrate cultural. Si iata, de aici, concluzia ca ai o publicitate asa cum e tara sau cultura, nu ?

Cam ce putem sa spunem despre publicitatea romaneasca ? Nimic specific. Un exercitiu eterogen de semnaturi individuale, o colectie de culturi personale, pe mai multe paliere, mai rau, recent, o dezorientare, o involutie aparenta, de la varfurile din 2000-2008. Nu parem sa avem un specific, nici pe umor nici pe atmosfera, ciudat dar nici macar pe mistocaria noastra impregnata in ADN.

Ei bine, din perspectiva asta mie imi place Republica Moldova. Un pic naiv asa cum sunt, imi place publicitatea de acolo si presupun ca imi plac si oamenii. E acolo o sensibilitate, o candoare pe care noi am pierdut-o. Un discurs lipsit de sofisticarenie, direct, cald, simplu. Au moldovenii o autenticitate, care asa nevinovata cum pare, iti transmite incredere, deschidere. Si mai au si un umor pe care-l gasesc sanatos, nebascalios, superior. Si mai au si un schepsis, o zona inalta, o finete cu care ramai mai mult timp dupa.

Cred ca moldovenii sunt cei mai englezi advertiseri din partea asta de lume.

Va las mai jos cu exemplele de la Purcari.

Follow