Celor care simt ca domnul Andrei Plesu le-a validat optiunea, prin aceasta opinie.
Pentru unii, este un moment in viata in care ajung pe anumite platouri, in anumite poienite, chiar pe unele culmi, care le ofera perspective inaccesibile majoritatii. Momentul este urmat de o relaxare plenara. Luptele s-au dat, mizele anterioare se pierd, privelistea este inaltatoare si greu deranjabila, chiar si de bazaitul unor insecte mai indraznete.
De la aceasta inaltime poti sa prospectezi cu deschidere si toleranta mai tot ce te inconjoara. Poti sa fii ingaduitor cu prostii, cu nesimtitii sau cei mai slabi sau precari. Si nu dintr-un dispret suveran ci din nevoia de contact esential cu multimile.
Din aceasta perspectiva, domnului Plesu poate sa-i placa cam orice de pe lumea asta, pentru ca structura dumnealui personala, intima, este inatacabila. Este consolidata si de mult sustenabila. Poate supravietui cu brio in afara spatiului cultural popular. Alaturi de niste conserve, este supravietuitorul perfect al unui cataclism atomic. Nu are nevoie de nici un stimulent al civilizatiei pentru a-si intregi universul personal.
Intorcandu-ma, nu acelasi lucru il putem spune despre majoritatea dintre noi. Noi astia cu apararea rarefiata, inabili cultural, suntem mult mai usor influentabili, susceptibili de tabloidizare sau manelizare. Hahaiala ne ia mintile si ne fericeste facil si definitiv. Om fi citit noi doua carti si doua posturi la viata noastra dar parca tot mai bine le spune Buzdugan.
Iar fata de noi, lejeritatea si perspectiva nu functioneaza. Nu in etapa asta. Noua trebuie sa ne repeti permanent ce e bine si ce e rau. Cum sa vorbesti corect si cum sa te comporti in societate. Gluma si ironia pe care afirma ca le promoveaza Las Fierbinti trec pe langa. Ramane igrasia si cocleala facila, de mestecat indefinit si de transmis mai departe, cea cu care te intalnesti in scoli, la coada, in trafic, in institutiile statului, pe strada, in politica. Sa nu cautam in alta parte explicatia pentru felul in care votam si felul in care ne plangem ca ne e rau.
De ce nu putem avea glume a la Caragiu, SNL sau Monthy Python si trebuie sa ne multumim cu standardul Las Fierbinti si La Bloc? Cum naiba inghitim ca pelicanii mizeriile astea? Ce ne-a smintit in halul asta?
Ce e oarecum ciudat e aparenta lipsa de responsabilitate a domnului Plesu. E frumos sa-ti mai afirmi din cand in cand un guilty pleasure (mai ales la insistentele altora) dar la aura dumnealui ar trebui sa se prinda ca asta are valoare de recomandare pentru foarte multi precari din jur.
Cand PRO Tv a inceput sa defileze cu manelistii pe la Teo, prin 2003, a existat un val de stupoare si rezistenta absolut naturala in fata directiei nou precizate, consternare ca cineva de la varf face aceasta derogare grosolana de la standardul atat de sus afirmat si livrat de post. De atunci lucrurile au mers din ce in ce mai prost. Exotismul initial al manelelor a devenit mainstream de-a lungul anilor iar emisiunile tabloide au zombizat definitiv pe pamant cohorte intregi de neterminati.
Astazi, cu declaratia domnului Plesu, am simtit ca se inchide complet cercul. Borgul ne-a asimilat pe toti.
Follow