Ciolos se duce la Antena 3 sa vorbeasca cu Gadea. Moment important. Agendele stabilite cu luni inainte. Mijloacele personale asumate, incarcate la maxim. O confruntare intre doua lumi. Mize majore.
In spate, doua tabere stau si isi noteaza punctele pe caiete sau pe Facebook: “ce i-a dat-o”, “l-a facut”, “si-a luat-o”, “cata eleganta”, “cata badaranie”, “infect”, “calm”. Nimeni nu asculta de fapt pe nimeni. Nicio parte nu doreste sa inteleaga ceva de la cealalta. Satisfactii, verdicte, multumiri intime si frici reprimate. Se traieste foarte intens. Se puncteaza croseele, se ovationeaza intorsaturile, se adauga argumente doar catre echipa favorita. Fiecare simte organic ca al lui controleaza situatia, se traieste delirant fiecare replica, se stipuleaza argumente definitive, se invoca bunul simt (sanchi), evidenta.
Batalia de pe Facebook se duce cu aceeasi logica: aia sunt hoti, sunt corupti, noi suntem solutia. Uitati-va si decideti. Folositi-va bunul simt. Nu fiti morti. Treziti-va. Sharuiti, laikuiti, votati. Glume, filmulete, gifuri, stiri false, tot ce intra. Circ de antecamera, surogate de intretinut multimea.
In rest totul este stabilit: Romania veche este 40% si asteapta razbunarea, Romania noua se chinuie sa fie 30% si isi cauta resursele. Pe margine, Romania decuplata isi vede de viata detasat, neimplicant, saraca cu duhul, manelizata, din ce in ce mai analfabeta si cu o catedrala din ce in ce mai mare.
In spate, pe hoti ii intereseaza sa supravietuiasca, pe noii veniti sa ajunga sa o schimbe. Primii s-au prins ca nu trebuie sa faca valuri, ceilalti baga bani spre cei 15% indecisi, sa-i faca sa se miste inspre ei, la vot, duminica.
In ultimii patru ani, solidificarea s-a incheiat. Astazi Romania este compusa din trei mari grupuri, prezente in toate structurile societatii: profitorii dezmosteniti, progresistii entuziasti si cei pe care nu-i intereseaza. Si toate grupurile sunt monolit. Nu poti sa mai misti pe nimeni dintr-o parte in alta pentru ca, de fapt nimeni nu vrea sa se uite peste gard. Nimeni nu are cum sa-si schimbe dramatic viata, increngatura, doctrina, promisiunea. Nu exista de fapt nici o propunere credibila pentru nimeni, pentru a-i scoate din incremenire. De fapt nu este nici o miza. Situatia e depasita. Romania se sufoca incet, blestemul debilitatii ei istorice este aici, bine mersi.
La Antena 3, o emisiune care nu a miscat nimic in spate. Tensiuni de platou si defulari de talk show. Nimeni nu asculta. Nimeni nu preda stafeta. Nimeni nu se preda. Nu avem viitor impreuna. Ramanem inclestati pana murim. O conciliere imposibila.
Pe Facebook, din spatele algoritmului, gloate astenizate dau cu scroll, in propria ciorbita, furnicati pana la spasm de lucrurile pe care vor sa le auda. Autism total.
Petrolierul sparge valurile inainte.
………
Din bula noastra traim iluzia ca progresistii sunt mai multi. Nu sunt. O sa vedem cifrele in cateva zile, o sa tragem aer in piept si o sa ne intoarcem in bula unde lucrurile sunt mai respirabile. Din ce in ce mai multi sunt insa cei decuplati, balastul, asistatii, cei care nu inteleg nimic in jur.
In rest, asteptam sa mai moara dintre ei, sa mai zica ceva americanii, sa mai pice cativa la bulau si poate peste 4 ani o sa fie mai bine.
Blestemul mioritic romanesc transcede inca un moment de cotitura si il transforma intr-o sansa ratata. O natie blestemata, intr-o eterna remiza, care si-a tolerat lasii si in care prostii au fost mereu ai mai numerosi. O natie care asteapta sa treaca timpul.