E foarte simplu: Romania s-a rupt in doua.
20 de ani am trait si intretinut un fake care acum a explodat.
20 de ani ne-am ascuns in spatele lipsei de performanta, a lipsei unei societati asezate, viabile, sustenabile si incet, incet s-au format doua Romanii: una lipsita de mijloace, care a invatat sa coexiste cu sistemul, sa profite, sa se integreze, sa suga resursele fara a produce valoare, o clica nascuta si crescuta pe structurile si metodele vechi, o masa amorfa, clientelara si organizata intr-o structura paralela, aproape mafiota si alta care si-a asumat munca, progresul, efortul de a schimba si a asimila filozofia liberala si valorile europene, de a creste si instala noul in toate zonele cu care avea contact care s-a bazat pe fortele proprii pentru aceasta.
Ca sa definim mai bine aceste doua mase o sa ma folosesc de o descriere a lui Barbu Mateescu:
Prima masa (socialistii): “Pensionari, majoritatea traindu-si maturitatea in anii ’70, o perioada de aparenta prosperitate. Bugetari care simt ca rolul lor in societate este minimalizat sau batjocorit, lucru incoerent cu statutul meseriei (ex. profesori, medici). Studenti sceptici cu privire la avantajele capitalismului si atenti la punctele sale slabe. Locuitori din mediu agricol care din diferite motive nu pot emigra pentru a-si imbunatati nivelul de trai. Persoane care depind de asistenta financiara din partea statului pentru a depasi nivelul de subzistenta. O pelicula de intelectuali, corporatisti, patroni si freelanceri din perspectiva carora ritmul reformelor din ultimii ani a fost nesustenabil sau exagerat.”
A doua masa (progresistii): “aproape toata intelectualitatea romaneasca, oameni de afaceri, mici patroni, corporatisti, angajati pe salarii relativ mici din mediul privat, electoratul de dreapta de traditie (PNT/PNL -> CDR -> Alianta DA -> TB/ICCD) si o serie de institutii sau vectori institutionali. In randul acestui grup exista diferente de perspectiva care sunt atenuate in numele scopurilor comune: o justitie independenta de presiunile mediului politic, un capitalism infloritor si puternic, reforme in domenii cheie ale societatii (sanatate, invatamant) orientate spre meritocratie si reducerea sau eliminarea privilegiilor derivate din statutul de cetatean (“platesti, ai / nu platesti, n-ai”), mentinerea unei orientari 1) pro-americane si 2) pro-UE in politica externa.”
Aceste doua mase de romani s-au definit mai bine si s-au dezvoltat in perioada de inflorire maxima a tarii si anume intre anii 2004-2009, cand prostia si neputinta noastra ca popor nu ne-a permis sa calarim o bunastare economica si sa refacem corect niste mecanisme in economie sau zona aparatului de stat. Practic, timpurile noastru cele mai infloritoare ne-au si dat lovitura de gratie in momentul aparitiei crizei (creditul luat in nestire, aparatul de stat marit in fiecare an, nesimtirea pe resurse, neaplicarea legii etc).
Incet, incet, din ce in ce mai putini progresisti au inceput sa sustina din ce in ce mai multa populatie balast. Sunt convins ca acum, 20% din populatie, produce 80% din resurse.
Mai departe, in momentul crizei, fiecare masa a reactionat specific: socialistii au fost afectati direct de scaderea resurselor in economia si inchiderea unor robinete, iar liberalii s-au concentrat din ce in ce mai mult pe ce faceau, pentru a-si salva afacerile si a se mentine pe linia de plutire prin forte proprii.
Ultimele doua ocazii de vot au insemnat cam acelasi lucru: mobilizare exemplara a paturii parazitare (usor de manipulat si conditionat economic) care se vede amenintata direct de un viitor nesigur, caruia nu poate sa-i faca fata cu mijloacele proprii si lipsa de combat a paturii progresiste, dezamagita, care nu mai vede in politica nici o salvare, de nici un fel. Evident, asta inseamna intrarea unui cerc vicios fatal, pentru ca ajungerea la putere a celor care nu sunt in stare sa produca, inseamna staza intregii societati in termeni de cativa ani. Daca adaugam si efectele combinate ale zonei de investitii si ale ruperii de Europa, timpul poate sa se condenseze si mai rapid.
Manifestarile paturii balast, odata ajunsa la putere sunt perfect explicabile: mentinerea cu orice mijloace (din ce in ce mai aberante) a sistemul clientelar, de intretinuti. Asta ne era oarecum clar, o surpiza fiind numai virulenta cu care s-a trecut la actiune si suprarealismul unor initiative din aceasta perioada. O alta surpriza este contraponderea care vine, pare-se de la un grup de personalitati destul de independente, PDL-ul fiind o formatiune care nu si-a mai gasit o directie si o coeziune cam de un an de zile. Deci o contrapondere aproape inexistenta (clar inexistenta in zonele institutiilor de reprezentare politica sau programatice).
In toata situatia asta, pot sa inteleg ce face PSD-ul, pot sa inteleg ce face PDL-ul, pentru ca raspund unor doctrine asumate traditional si vor fi intotdeuna in tensiune ideologica.
Aberatia suprema este de departe insa ce se intampla cu PNL-ul. O filozofie politica care a fost vanduta la colt de strada pe 2 lei unui plan de accedere la putere care nu poate sa aiba decat un singur rezultat: iesirea din viata politica. Practic Romania s-a intors la socialism (ca si alte tari europene) inainte sa aiba capitalism.
Nu cred ca mai este un om intreg la minte care sa sa dea vreo sansa PNL-ului (in situatia in care este condus de Antonescu) in orice configuratie electorala in care apare ca o propunere independenta. Asta in conditiile in care liberalismul si progresismul sunt cele care tin tara asta acum pe linia de plutire. Din pacate asta este perspectiva cea mai grava dar in acelasi timp si cheia iesirii din aceasta criza a progresului: resurectia PNL-ului.
Mi-e greu sa cred ca se va coagula alta miscare sau propunere liberal-europeana valabila, de masa in aceste luni si mi se pare clar ca PDL-ul este ca o gaina fara cap in toata povestea asta.
Concluzia mea: ne ducem sau nu spre socialism in functie de o singura variabila: capacitatea PNL-ului de a se reinventa si alia coerent pe plan politic. Pentru ca asta sa se intample, doi oameni trebuie sa plece: Basescu si Antonescu.
Follow
Excelent articol. Sunt de acord cu concluziile, dar am o mica obiectie la separatia populatiei in socialista si liberala.
Geneza populatiei asistate e ceva mai complicata, cred eu.
Majoritatea populatiei este in orice tara incapabila sa de antreprenoriat, freelancing, work per project etc. Si la nemti si la japonezi exista multi oameni care pot face fata doar intr-un sistem, care toata viata nu stiu decat sa monteze portiere de Toyota/BMW. Faza e ca sistemul politic si-i asuma – incearca sa structureze un cadru economic care sa ii faca si pe oamenii astia autonomi. Prin ajutoare de stat spre marii angajatori, prin sprijinirea mom-and-pop shops, prin cursuri de pregatire, etc.
La noi, clasa politica (in toti cei 22 de ani) a ales o solutie facila: va dam si voua ceva, ca sa ne tineti pe noi la putere si sa ne iasa si noua mai mult. Si masuri d-astea gasesti in toate guvernele (de la vanzarea caselor de stat pe nimic, la privatizarile cu certificate, la cresterea aparatului bugetar, la pensionarile sub limita de varsta, ajutoarele de handicapati, scutirea de impozite a unor tipuri de asseturi – cele agricole, in principal etc).
Ce vreau sa spun eu e ca nu populatia e de vina sa e asistata/socialista, ca in fiecare tara sunt multi d-astia. Dar in tarile puternice, guvernele trag tocmai pentru astia – sa gaseasca mijloacele sa-i integreze, sa le dea demnitate, sa-i includa in circuitul economic, sa ii imbunatateasca.
La noi piata muncii seamana foarte bine cu situatia invatamantului (de fapt una interactioneaza cu alta): avem o educatie medie (liceu) excrecabila, care genereaza 90% prosti, 9% excelenti si 1% geniali. Problema e ca economia e sustenabila nu cu cei la 10% peste medie (care apoi devin parazitati de restul de 90%) ci e sustenabila daca grosul de 90% este ridicat. Daca oamenii astia au un sens in viata, daca consuma, daca au vise, daca se duc cu placere la munca, nu la “scarbici” si asa mai departe.
Deja scriu prea mult (si e mult de munca), dar ce vreau sa spun e ca pana ce nu se gaseste o solutie pentru a-i implica mai mult pe “socialisti” (care nu-s socialisti din convingere, ci au fost ghetto-izati de clasa politica), noi ceilalti, “liberalii”, o sa ne rupem spatele de pomana, cu rezultate cel mult mediocre.
Da, cam asa, dar si socialistii astia s-au lasat foarte usor manipulati, li s-a putut schimba foarte usor mindsetul in anii astia, au achiesat fara probleme la lipsa asta de performanta si le-a placut sa se minta singuri fara probleme 🙂
Pai majoritatea populatiei este prin definitie manipulabila. (D-asta functioneaza publicitatea, cinic vorbind, nu? :)) Adica ei nu s-au lasat manipulati (cuvantul “lasat” functionaza daca pricepi ca ai putea fi manipulat, ca lumea e plina de manipulatori, etc).
Problema e ca toate partidele au stabilit tacit ca manipularea cu ajutoare e o arma legala in lupta politica.
Si apropo de manipulare, mi se pare hilar cum Obama isi promoveaza Obamacare-ul (cu care va castiga alegerile) cu free birthcontrol, cand problemele structurale ale economiei US sunt infinit mai grave si mai importante.
sunt 80-90% de acord nu numai al articolul (f bun si clar) ci si a celorlate trei comentarii, dar, pe rand:
– e nevoie de unele nuantari in separarea in cele doua grupe mari (recunosc ca e mult prea complicat de analizat fara a pierde esenta, de aceea sunt de acord in linii mari)
– Germania si Japonia: marea majoritate a cetatenilor nu stiu sa evolueze decat intr-un “sistem” sau “sub-sistem” (ce’i drept privat), free lancers ii gsesti la anglo-saxoni (in special US)