Neclaritatea si complexitatea vremurilor pe care le traim are un efect direct in capacitatea de interpretare si analiza a oamenilor. Sunt doua tipuri de creiere pe care actuala realitate le gripeaza: cele care erau obisnuite cu etatismul si organizarea profunda a vietii si societatii din trecut, care astazi nu mai fac fata afluxului de informatii si decizii zilnice si cele esential needucate sau educate frugal, superficial, de internet, TV, pseudoliteratura, retelele sociale si mai spuneti voi ce, care nu mai pot procesa cantitatea de informatie intr-un mod satisfacator.

Aceste tipuri de creiere conduc posesorii catre doua directii: gregaritate pe baza de impulsuri pe care le recunosc si accepta: frica, nationalism, militantism, nostalgie, inflamare personala, purtatorul de mesaj etc si apatie, lipsa completa de implicare, de reactie, incapacitate de a alege o directie, blocaj.

Astfel, se ajunge ca orice problematica curenta a societatii sa imparta oamenii in trei categorii care par sa-si pastreze proportiile independent de motiv: 30% aleg extrema conservatoare, alti 30% aleg extrema progresista si aproximativ 40% sunt nehotarati.

Indiferent ca vorbim despre alegeri politice, exercitarea votului, despre vaccin, religie, drepturile animalelor, cresterea copiilor, populatia tinde sa se imparta in aceste trei mari categorii. Dintre acestea, cea mai nociva este cea a nehotaratilor. O sa incerc sa explic.

Antivaccinistul este simplu in cap, nu prezinta adancimi, are o aderenta completa la un discurs si o convingere de nezdruncinat pe care si-o asuma total. Pozitia este aberanta dar clara.

Cei care se vaccineaza au, la fel, un curs clar de actiune.

Atarnatorul, pe de alta parte, urmareste contextul ca un meci de tenis din tribuna, se uita cand la unii cand la altii incapabil sa ia o decizie, amanand momentul cat poate de mult, stabilindu-si o pozitie confortabila de neimplicare si inactiune. Nu are o aderenta asa de mare catre conspirationisti dar simte ca este dator cu un gest de fronda pentru partea progresista, simte de fapt ca isi afirma un profil si o personalitate neluand nicio decizie. Capacitatea de procesare atinge limitele si solutia este retragerea in confortul autismului social.

Acest lucru se transmite in fibra societatii. Ganditi-va cum este un profesor care nu stie ce sa aleaga, cum este un politist care transpira sa ia o decizie, un jurnalist care prefera sa nu se implice, un copil care nu stie daca sa vorbeasca sa nu.

Motivele pentru aceasta paralizie sunt legate de incompleta definire a persoanei intr-un context social care nu ofera ajutor. Indivizii aceastei mase au carente mari de educatie, care se suprapun peste o lipsa a unor repere clare, conducatoare, peste ambiguitatea morala si de actiune transmisa de catre stat. Goliciunea interioara nu reuseste sa constituie un bun simt care sa navigheze impredictibilitatea sociala. Oamenii sunt debusolati si dezamagiti de lipsa unor repere esentiale: justitie, corectitudine, adevar, protectie, directie, securitate sociala, sistem de valori.

Aceasta atitudine si incapacitate de discernamant transforma aceasta patura in cea mai manipulabila patura din societate. Si vorbim de o manipulare grosiera, otravitoare. Practic, cele doua extreme lucreaza permanent cu acest segment incercand sa-l atraga de partea lor. De exemplu, cand realitatea politica devine extrem de inflamata intr-o extrema sau alta, aceasta masa de manevra este impinsa usor catre cealalta zona pentru a asigura reechilibrarea lucrurilor ceea ce ne face permanent martorii unei alternante la guvernare, pe niste majoritati fragile, usor alterabile si mai ales contextuale.

Important de precizat este ca acesti oameni nu au probleme esentiale legate de saracie, de crestere sociala sau nevoi extraordinare, nu sunt santajabili esential, pur si simplu au o saracie si incapacitate mentala sa gandeasca pentru ei. Repet, este mai bine sa gandesti prost pentru tine decat sa nu reusesti sa ajungi la o concluzie. Daca crezi in religie si o faci pana la capat iesi mai castigat decat daca nu te hotarasti daca ti-e frica sau nu de Dumnezeu.

Revenind la agenda zilei, presiunea sociala, frica care devine preponderenta in partea cealalta, anumite motivatii legate de confort il fac la un moment dat pe indecis sa ia decizia sa se vaccineze. Totusi, la fel ca participantul la nu stiu ce promotie, care amana permanent momentul de trimitere a cuponului, acestia aleg sa se vaccineze in momentul in care provoaca cele mai mari daune.

Reactia lor este mereu tardiva si generata de manipulare. Aceasta masa de atarnatori are o inertie care face imposibila evolutia. Impreuna cu lipsa de decizie politica si profesionalism, aceastea sunt principalele fenomene care determina viteza de evolutie a societatii.

Blocatii blocheaza societatea. Blocatii ne imbolnavesc, ne tin pe loc, ne orienteaza catre nimic. Incapabilii de o decizie, ne tin indefinit, atemporal, in limbo. Ei stabilesc viteza cu care ne deplasam dar sunt si principalul grup al societatii care trebuie servit pentru a fi controlat.

Asta pentru ca resursele politice actuale se canalizeaza in doua directii: servirea clientelei interne de partid si servirea si controlul acestei mase manipulabile externa partidului, care asigura castigarea alegerilor. Efortul de energie si resurse catre aceste directii reprezinta astazi, 90% din preocuparea si obiectivul celor care ajung la guvernare.

Si astfel inchidem acest cerc vicios al societatii actuale. O importanta patura sociala este abandonata de catre stat pentru a o transforma intr-o masa manipulabila care sa mentina controlul direct si cumva status quoul clasei politice care este instrumentul direct al celor care nu reusesc sa faca bani prin forte proprii, intr-o economie normala.

Dar asta, din pacate, nu e tot tabloul. Lipsesc desteptii.

Noi astia 30%, desteptii, progresistii, conectatii la viitor, spiritele luminate si strafulgerarile gandirii, constat ca ne gasim intr-o situatie cel putin ironica.

Incrancenati cu pricepere si profunzime, aglutinati in tema zilei, ca e apa calda sau pandemia, educatia sau minciuna, prostia sau ultimul film, ne gasim permanent ocupati de lucruri mici, gata sa rezolvam toate mizeriile care ne tin captivi momentului, ramanand atasati si noi, ca niste atarnatori veritabili, incapacitatii noastre sa mai decidem care sunt temele si deciziile care conteaza.

Petrecem atat de mult timp incercand sa-I convingem pe unii si altii de cat suntem de destepti si de justetea pozitiei noastre, orbi de realitatea ca acestea sunt doar niste efecte, atat de preocupati de stralucirea argumentului si frumusetea demonstratiei incat devenim ineficienti si cel putin la fel de manipulabili ca restul.

Cred ca e momentul sa iesim din sectiunea de comments, din suprasaturatia subiectelor zilei, din nevoia permanenta de opinie si interventie, din nevoia permanenta de a explica si aranja. E momentul sa nu mai fim atarnatorii destepti care nu rezolva practic nimic, pentru ca nu isi propun decat sa ne aratam unii altora cat suntem de destepti.

Nu vom trece mai departe doar cu glume stralucitoare si analize brici, cu verb zeflemitor si morga academica. Ne-am distrat, ne-am validat, acum poate e timpul sa mai si facem si schimbam una, alta.

E timpul sa facem ceva substantial si concret pentru prostii de care radem sau pe care-i comentam, pentru ca altfel, destul de curand, o sa devenim cei mai destepti prosti.