Deschid o serie de posturi despre situatii neverosimile din viata de zi cu zi, despre iq-ul, reactiile si viata cetateanului roman obisnuit.
Sa urmarim mai intai filmul.
Situatia de mai sus mi se pare o metafora a stadiului societatii noastre. Sa analizam:
Un om trece strada. Aflat probabil intr-o stare de transa, individul isi fixeaza destinatia si merge tot inainte, fix intre doua treceri de pietoni, nu face nici cel mai mic gest sa se asigure, este claxonat de catre o masina la doi metri de el, nu face nici un gest sa se uite desi probabil claxonul i-a sunat periculos de aproape, NICI UN GEST SA SE OPREASCA, ci fara nici o problema accelereaza trecerea.
Acum, ne putem juca Dr House cu ce e in mintea omului respectiv dar din pacate toate concluziile sunt cam triste pentru noi toti:
– omul este un nesimtit, ori foarte curajos, ori foarte inconstient, gen “Sa se opreasca, treceam si eu strada. Care e problema ?”
– omul e pe mosia lui si este obisnuit sa fie respectat, sa impuna regulile, chiar si pe DN. Pana acum in viata a avut noroc si mizeaza in continuare pe asta. Sindromul mai este cunoscut ca “Sunt in satul meu. Sa fie atenti astia de sunt in trecere.” Daca il intrebai ce e in capul lui probabil iti luai si bataie.
– omul este de fapt maimuta.
Acum, cum functioneaza legea ? Daca eu conduc periculos si pun in pericol vietile sau karma celorlalti merit sa mi se ridice permisul si sa imi iau amenda. De acord.
Daca insa te intalnesti cu un personaj din asta si il calci (ati observat mirarea extrema a celui cu Dacia care a mizat tot timpul ca omul o sa se opreasca si a oprit in ultimul moment), te asteapta o investigatie, un proces, poate dai si peste martorii parcati pe dreapta care mai spun ca mergeai cu viteza sau i-ai facut semn sa treaca etc deci iti cam strici karma pe viata chiar daca presupun ca nu o sa faci puscarie.
Bonus: pe margine, un parinte numai ce isi imbraca copilul dupa ce si-a facut nevoile in mijlocul satului.
In urmatorul film, melteanul cu jeep, model smecher local over 50, nu are nici cea mai mica intentie sa acorde prioritate in sensul giratoriu, nu se uita dupa cine a claxonat si de ce, nu are nici un fel de contact, decat cu directia inainte.
Doua exemple ce explica de ce trebuie plecat de la educatie si de ce nu trebuie renuntat la ea nici daca se duce dracu pamantul. Si cand spun educatie, ma refer si la politie si aplicarea legii. Pentru ca altfel, din pacate, nu avem nici o sansa.
Follow