Vi s-a intamplat vreodata sa cautati loc de parcare la mall si sa vedeti niste oameni care se urca in masina sa plece, sa le faceti semn ca vreti sa intrati in locul lor si, ei, din momentul respectiv, sa se miste cu incetinitorul ? Sa nu aiba nici un gest de a grabi lucrurile ? Sa faca lucrurile astfel incat sa iti faca clar faptul ca depinzi de bunavointa lor, ca viata ta depinde in acel moment specific de un drept, pe care hotarasc ei daca ti-l cedeaza sau nu?
Eu numesc acest comportament sindromul taximetristului.
Se manifesta asa: cand esti in oras si mergi si tu ca omul pe banda ta si absolut in parametri, te trezesti la un moment dat cu un claxon de taximetrist grabit, la aproximativ 0,2 secunde de la aparitia culorii verzi, poate chiar si cu anticipatie, sa nu ratezi startul.
Dupa care ii vezi: pe linia de tramvai, ocolind coloana, in spatele salvarii, pe contrasens, cu viteza, cu flashuri, pe rosu, cu mana ridicata ca sa il lasi, orice ca sa ajunga unde trebuie cat mai repede, orice ca sa obtina locul din fata, bunavointa toturor participantilor la trafic. Nu sunt acceptate compromisuri, rataciri, ambiguitati de la ceilalti. Toti trebuie sa se conformeze grabei lui, toti se invartesc in jurul cursei lui, toti participa la scoaterea unui timp cat mai bun, toti sunt responsabili de a face un client fericit. Nimic senzational pana aici, e normal sa mergi astfel incat sa nu ii incurci pe ceilalti.
Sindromul se manifesta cand taximetristul este la agatat. Comportamentul se schimba radical: merge cu 10 km pe ora, nu se grabeste, nu il intereseaza, eventual te mai si injura, se opreste unde vrea si cand vrea.
Orasul este din nou al lui si numai al lui, toti ceilalti trebuie sa se conformeze obiectivului curent, trebuie sa-i pandeasca starea, sa-i inteleaga nevoile. El nu are nici o datorie. El trebuie tolerat.
Acelasi sindrom il mai intalnim la oamenii care, atunci cand trebuie sa se opreasca la trecerea de pietoni, ii injura sau sicaneaza pe cei care trec incet dar pusi in situatia de a trece strada isi descopera un drept extins de a trece la pas, relaxati, de a scoate cat mai mult din prioritatea la care au dreptul, devenind agresivi invers, il mai intalnim la oamenii care stau la coada si bombane ca oamenii din fata nu au avut banii sau actele pregatite si ii intarzie dar cand ajung in fata isi iau o atitudine relaxata si se bucura la maxim de pozitia omului de la ghiseu, o mai intalnim la procesul de instructie in armata cand recrutii care sunt umiliti la inceputul stagiul fac acelasi lucru cu noii recruti si tot asa.
Exista in noi placerea exercitiului dreptului, contemplam foarte relaxati lipsa de prioritate si ne plac micile abuzuri care ne confirma o oarescare pozitie vremelnica, in timp ce nu intelegem, nu intuim, nu anticipam situatia opusa.
Practic insa, lipsa de empatie fata de celalalt, egoismul social, nevoia sa i-o tragi aluilalt atunci cand ajungi in varf, satisfactia abuzului acoperit legal sunt tot atatea manifestari ale precaritatii mintilor si lipsei de educatie publica, sociala.
Si puteti sa va faceti un test foarte simplu pentru a vedea de ce parte sunteti: Ganditi-va cum va adresati chelnerilor, femeilor de serviciu, functionarei, personalului ? La per tu sau cu pronumele de politete ?
Follow
