O zi de fiere si de tensiune, de nod in gat si tot felul de scenarii.

Sa speri o zi intreaga ca ce e normalitatea, logica si bunul simt sa supravietuiasca. Sa-i stai la cap sa nu-si piarda respiratia. Sa te gandesti ca in cele mai groaznice accidente, ca nu ti se poate intampla tie. Sa urmaresti mascarada de la televiziuni si oameni schimonositi de disperare, rautate si prostie care rastalmacesc evidenta pentru a manipula ignorantii. Sa vezi cat de multi ignoranti sunt. Sa realizezi ca sunt poate chiar parintii tai.

Sa vezi sadism si dispret profund, planificare si cruzime in comunicatele oficiale.

Sa vezi oameni dusi ca vitele in vagoane la pus stampila dintr-un sat in altul. Sa simti violenta latenta din jurul sectiilor de votare de pe la sate, sa vezi cum, de la seful consiliului judetean la primar si postas, sistemul functioneaza implacabil in acelasi diapazon, toti cu suflarea rece si SMS-urile lui Dragnea in ceafa.

Sa vezi romani care au stat ore intregi sa voteze si altii care nu au mai apucat. Sa-ti dai seama cat de naivi am fost sa ne inchipuim ca astia ar vrea sa faca ceva pentru a-i lasa pe romani sa voteze impotriva lor. Sa vezi premeditarea si structurarea raului. Si sa vezi ca de fapt nu se poate face nimic. Ca suntem niste idealisti care desenam frumos, aruncati in noroi si cu bocancul manelistilor pe gat.

Sa realizezi ce inseamna organizare si control politic al unei jumatati de tara. Sa realizezi incet, incet ca nu-ti mai recunosti tara.

Sa vezi cum inventam simboluri aiurea pentru ca nu avem nimic de fapt. Sa simti organic ca nu exista opozitie in tara asta.

Astea au fost alegerile, asta a fost ziua in care am simtit, in multimedia de data asta, cum fura comunistii alegerile, cum un popor isi pierde inima si se transforma in niste dobitoace atente la bata ciobanului.

Am inteles azi first hand ce inseamna furt fara scrupule si manipulare organizata, ce inseamna o tara captiva sistemului televizor-primar-popa.

Si poate cel mai rau sentiment, sa ai senzatia ca ai castigat, ca ai invins raul, ca respiri, daca ai cu un procent mai mult decat tot sistemul asta.

UPDATE: N-a fost un punct, au fost 10 si a fost senzatia aia de la final ca totul e bine. Ca mai sunt oameni cu care sa te simti ca mergi inainte in tara asta. Bravo!

Follow

Ne simtim bine, ii dam cu like-ul, cu commentul, cu poza si cu ironia, stim cu replica sau slangul, cu meme-ul si cu giful simpaticone, facem doua trei logo-uri destepte si ii mai dam si cu niste citate, stam pe chat sau ii facem un event, ne evervam cu emoticoane, infieram cu commenturi, militam cu poze de profil.

Am devenit simbiotici cu sucul in care stam, ca niste larve de Matrix, conectati zilnic la ce a mai scris ala, cum i-a mai tras-o aluia, la ce replica buna a prins ala pe gif, cate like-uri a adunat spiritul de aseara, cum a intors-o ala din meme.

Si ne intristam extrem ca nu se misca nimic, ca la reality check nu iese ca pe Facebook. Pe Facebook suntem atat de destepti iar prostii astia din real life voteaza prost pentru ca sunt prosti si ignoranti. Doar noi invartim cele mai bune glume si cele mai ascutite spirite.

O natiune de intelectuali alimentati de Catavencu si Times New Roman pentru eternitate. Un haz de necaz care transforma ciorbita in care stam in ceva salin, otravitor. Fara sa ne dam seama ne adaptam si ne transformam in viermi de pestera alimentati de glumite.

Aud mereu exemplul asta, cum ca in alte tari, Facebookul, smartphoneul si Twitterul au sustinut revolutii, au coagulat miscari si au adus impreuna oamenii. Au schimbat ceva. Radical.

La noi se intampla exact invers. Facebookul dezamorseaza, calmeaza, defuleaza. Arzi un comment si te-ai linistit. Mai imparti un Times New Roman si ai pus de-o batalie castigata cu sistemul. Mai primesti si cateva likeuri pe ce ai pus si esti deja campion. Ai pus doua posturi azi si ti-ai facut treaba.

Daca urmaresti commenturile de la articole realizezi cati lideri sunt in spatele monitoarelor, cati valabili stau si dau in tastatura. Trebuie ca oamenii astia exista si in realitate nu ? Si o sa faca diferenta maine, poimaine.

Smartphone-ul e bula in care ne simtim cel mai bine, suntem stapani pe vreo 5 conturi de ceva si pleznim pe cine vrem, cand vrem. Ne construim personalitatea pe care ne-o dorim si ne argumentam cu ambele maini toate initiativele de consola. Avem instrumentele sociale perfecte pentru a inhiba orice manifestare reala, orice urma de actiune.

Acum, plecand de la realitatea asta si uitandu-ne la cum merg lucrurile, se poate intampla ca neocomunistii astia sa puna taxa de pe internet si oamenii sa iasa in strada (ca in Ungaria) sau sa puna taxa si oamenii sa nu iasa in strada (ca in Rusia). Sper in prima varianta pentru ca sunt usor optimist in dupa amiaza asta dar pana nu pun astia taxa pe internet o sa fierbem in supa asta pana murim de tot. Si nici nu o sa ne dam seama. Cu zambetul pe buze, numarand likeuri.

Articolul asta este despre mine, evident. Prefer sa scriu un articol decat sa ies in piata. Macar am votat de fiecare data cand s-a votat.

Doamne ajuta.

Follow