…in publicitatea locala.

Asteptam si restul seriei.

Follow

Acesta este lucrul consfintit aseara de juriul de la Internetics.

Putina istorie: acum 10 ani apareau primele agentii digitale adevarate, primele structuri care isi doreau independenta si se vindeau ca o oferta complet separata fata de agentiile mama, intr-o zona care abia aparea si se descoperea reciproc de catre comunicatori: digitalul.

Dupa acest moment a urmat entuziasmul si munca, momentele in care agentiile digitale au inceput sa creasca, sa se individualizeze si pozitioneze, sa isi mareasca echipele, sa creeze produse din ce in ce mai bune pe acest mediu, parand ca sunt cei mai dinamici si inovatori vectori ai publicitatii locale. Totul parea perfect si lucrurile aveau aparenta ca se anima intr-o alta parte, mai putin traditionala, a pietei. In acest context, Internetics-ul era festivalul care sustinea si se atasa acestor noi entitati, recunoscand inovatia in comunicarea digitala.

Din pacate, incepand cu 2009, lucrurile au inceput sa isi schimbe cursul pentru noii veniti. Criza i-a afectat in primul rand pe ei, entitatile cu vechime de 3-4 ani nu avusesera timp sa se osifice, sa creasca echipe si sa isi cultive o cultura proprie, oamenii erau din ce in ce mai scumpi, veniturile din ce in ce mai mici, munca, mult mai complexa decat in agentiile mama, per total, pariul din ce in ce mai riscant si lipsit de performanta in produsul final. Agentiile digitale erau prea tinere pentru a face fata crizei. Incepeau anii supravietuirii si compromisurilor.

Intre timp, agentiile mama lucrau la propriul model de supravietuire. Si asa cum vedem de doi ani, acest model include masiv digitalul. Iar acest lucru este determinat esential de felul in care functionaza acum comunicarea: ideea trebuie sa lucreze across medium si prin multitudinea de ecrane. Digitalul se imbina cu traditionalul, intr-un produs de o factura si dimensiune diferite.

Aseara, o parte a agentiilor digitale au semnat capitularea. Capitularea in principal in fata conditiilor economice, in fata lipsei de resurse dar si in fata revansei agentiilor mama. Asta in cazul in care nu sunt decat, pur si simplu, ipocrite. Este clar pentru toata lumea ca Webstyler, the undisputed leader 10 ani la rand, se ascunde in fustele GMP-ului si MRM semneaza unde trebuie sa semneze pentru McCann. Este la fel de evident ca toti ceilalti, care fac digital independent si fara suportul masiv in media si PR al marilor agentii, se vor alege de acum incolo cu nominalizari si niste mici sclipiri pe la 4-5 categorii. Interneticsul nu mai este pentru ei.

Noi am crezut in puterea independentei de la bun inceput. Independenta in sensul de digitally led campaigns, nu in acela de campanii pur digitale. Ieri am avut 7 nominalizari si am luat doua premii.

De vreo doi ani insa, regulile jocului s-au schimbat si cel mai probabil va trebui sa gasim o cale sa ne adaptam noilor conditii: agentiile mari o sa invete digital si vom vedea din ce in ce mai multe campanii “mari”, va continua jocul acesta dual intre cine ce a facut pe diverse campanii, de regula, amandoua entitatile tragandu-si merite in functie de conjunctua si public, ideea va fi exploatata in toate modurile posibile, de cele mai multe ori chiar si cele imposibile.

Problema este insa putin alta. Noile reguli inseamna si faptul ca nu mai sunt reguli: agentiile se promoveaza pe ele si nu mai cresc branduri. Se copiaza campanii, se inventeaza campanii, se umfla 360-urile, studiul de caz a devenit parte din stuntul de campanie, media tine loc de performanta si din pacate, pentru toate acestea, juriile par formate din niste studenti care aplauda dupa ce se termina filmul de prezentare: “vai ce tare a fost asta….”

Follow

Cand studiam Istoria Imperiului Roman prin clasele gimnaziale cred, nu puteam intelege cum de s-a putut prabusi o astfel de structura. Pur si simplu nu intelegeam cum un sistem ajunge sa devina nesustenabil si sa implodeze, odata ajuns in culmea maretiei, odata acumulate toate datele in masura sa-l mentina si sa-l faca mai puternic.

Am trecut de naivitatile de atunci, cumva spre cealalta extrema. Acum mi se pare ca societatea noastra este foarte aproape de colaps. Iata, de exemplu, niste plangeri recente primite de Thomas Cook, operatorul de turism:

THESE ARE ACTUAL COMPLAINTS RECEIVED BY “THOMAS COOK VACATIONS FROM DISSATISFIED CUSTOMERS” :

1. “I think it should be explained in the brochure that the local convenience store does not sell proper biscuits like custard creams or ginger nuts.”

2. “It’s lazy of the local shopkeepers in Puerto Vallarta to close in the afternoons. I often needed to buy things during ‘siesta’ time — this should be banned.”

3. “On my holiday to Goa in India , I was disgusted to find that almost every restaurant served curry. I don’t like spicy food.”

4. “We booked an excursion to a water park but no-one told us we had to bring our own swimsuits and towels. We assumed it would be included in the price”

5. “The beach was too sandy. We had to clean everything when we returned to our room.”

6. “We found the sand was not like the sand in the brochure. Your brochure shows the sand as white but it was more yellow.”

7. “They should not allow topless sunbathing on the beach. It was very distracting for my husband who just wanted to relax.”

8. “No-one told us there would be fish in the water. The children were scared.”

9. “Although the brochure said that there was a fully equipped kitchen, there was no egg-slicer in the drawers.”

10. “We went on holiday to Spain and had a problem with the taxi drivers as they were all Spanish.”

11. “The roads were uneven and bumpy, so we could not read the local guide book during the bus ride to the resort. Because of this, we were unaware of many things that would have made our holiday more fun.”

12. “It took us nine hours to fly home from Jamaica to England . It took the Americans only three hours to get home. This seems unfair.”

13. “I compared the size of our one-bedroom suite to our friends’ three-bedroom and ours was significantly smaller.”

14. “The brochure stated: ‘No hairdressers at the resort’. We’re trainee hairdressers and we think they knew and made us wait longer for service.”

15. “There were too many Spanish people there. The receptionist spoke Spanish, the food was Spanish. No one told us that there would be so many foreigners.”

16. “We had to line up outside to catch the boat and there was no air-conditioning.”

17. “It is your duty as a tour operator to advise us of noisy or unruly guests before we travel.”

18. “I was bitten by a mosquito. The brochure did not mention mosquitoes.”

19. “My fiance and I requested twin-beds when we booked, but instead we were placed in a room with a king bed. We now hold you responsible and want to be re-reimbursed for the fact that I became pregnant. This would not have happened if you had put us in the room that we booked.”

De aici

Si aici

Si aici

Si aici

Si aici

Si aici

Follow

Gainile si-au facut o intrare in forta in publicitate. Nu stim exact in ce ordine:

Follow

Nici pe departe.

Poate o parte din varful ei, cei mai vocali si prezenti. Dar asta de vreo trei ani.

Poate oportunistii de serviciu. Profesionistii traficului de tabloid. Imbarligatorii pentru supravietuire. Sau cei care s-au trezit blogeri si nu reusesc sa-si dea seama de ce sunt blogeri. Dar e bine sa fii blogar. Cameleonii de campanie. Colectionarii de RSVP. Vanzatorii de posturi. Sau cei care nu si-au facut inca un excel cu ce, unde, de ce au fost invitati si ce au facut acolo.

Dar din fericire, acestia nu sunt blogosfera. Sunt doar o parte a aristocratiei blogosferei, sunt intemeietorii si oportunistii care le stiu pe toate si pot (si de cele mai multe ori o si fac) sa sperie orice fata de la PR. Sunt institutiile blogosferei. Sunt inamovibilii.

Motivele pentru care s-a ajuns aici tine de meteahna noastra romaneasca, aceea ca ne place sa ne mintim. Ca e bine cand o mana spala pe alta. Clientii se mint ca ii place cineva si ca sunt vizibili, agentiile de PR se mint ca le vine lumea la evenimente si conferinte, agentiile de publicitate se mint ca au campanii rotunde si dinamice, bloggarii se mint ca sunt influentatori. Dupa care toti se vorbesc pe la spate despre unul, despre altul. Cu zambetul pe buze, cand se privesc. Si data viitoare fac la fel. Si data viitoare incep sa abuzeze unul de altul. Si data viitoare se cearta si se injura. Si iese o mica dramoleta de comunicare.

E buna minciuna. Mai scapi de stresul asta. Mai faci niste bani. Dar are o singura latura usor incontrolabila: are un termen de expirare si de obicei se intoarce impotriva ta.

Spuneam insa ca blogosfera e putin alta. Si e bine mersi. In fiecare an mai bine.

Ati observat, odata cu protestele si porcariile astea din politica, dezvoltarea unui filon foarte puternic de opinie. Oameni care pe blog scriu pareri foarte pertinente despre ce se intampla. Oameni care mai apoi mai ies si in strada. Oameni care concureaza fara nici o problema jurnalismul de trust. Si ei sunt o parte importanta din blogosfera.

Ati dat peste bloguri pe tot felul de nise, oameni care stiu cu turismul, cu fotografia, cu mancatul si gadgeturile, literatura, tot felul de profesii, cu toate lucrurile astea de la masini la nunti, oameni care scriu din ce fac, nu din ce le vine pe mail, oameni care cresc alti oameni. Si ei sunt o mare parte din blogosfera.

Ati citit de ani de zile oameni care au reusit sa se mentina coerenti si echidistanti in tot felul de situatii si care nu fac caz de tot felul de mizerii. Nu se baga in seama si nu sunt cei mai destepti. Si ei sunt buna parte din blogosfera.

Cam asta este blogosfera si nu cred ca a fost mai sanatoasa ca astazi. Si lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie, la tine. La cititor. Gandeste cu capul tau si iesi din gregaritatea de Antena 3. Alege tu ce e bine si ce e rau.

Blogosfera nu e basita. S-au basit aia de i-ati incurajat sa o faca si care nu au avut educatia si eleganta sa nu o faca. Aveti tone de optiuni dintre ceilalti. E o decizie de calitate Vs zgomot. De cele mai multe ori trafic inseamna zgomot.

Selectati-va blogosfera care va reprezinta. Si incetati cu vaicarelile.

Follow

Hazul de necaz ne omoara. Ascutimea spiritului si transformarea lui in varfuri ale inteligentei si ironiei ne ocupa mintea si toceste reflexele. Acest fabulo spirit nu construieste nimic. E un fel de scena ca dupa petrecerea din “Hangover”. Ne distram si uitam tot.

Cand eram student, “Academia Catavencu” era religie. Ne duceam dimineata la chiosc, o citeam si o comentam ca in Poiana lui Iocan. Radeam de ne rupeam, glorificand gluma, dar neintelegand nimic din ce se intampla in spate. Glumele erau prea bune. Nu mai era nimic de facut in viata reala. In timpul asta, astia au stricat si furat o tara.

Uitandu-ma in spate, mi se pare ca o minte diabolica ar fi putut infiinta Academia, tocmai pentru a trimite atentia in alta parte. Ne simteam inteligenti ca prindem poanta si nu prindeam hotul. Manipularea prin gluma e printre cele mai sofisticate.

The Onion si toate Tonight Show-urile sunt bune pentru ca in realitate functioneaza si celelalte institutii. In timp ce noi radem de ei, altii ii cauta la dosare. Rasul trebuie sa fie acoperit de responsabilitate si profesionalism in spate. Cineva acolo trebuie sa-ti apere dreptul tau de a rade.

Incercati sa nu radeti ca prostii.

Follow

M-am abtinut la “becul IKEA” dar ce s-a intamplat azi a fost mult prea frumos:

Premiza: cel mai mare eveniment al anului, sute de mii bagate, mize mari, asteptari pe masura.

Teoria: Pentru a avea parte de o acoperire buna a evenimentului, pentru a se spune bine despre ei, pentru a avea o relatie buna cu unul, altul, Ciuc (sponsor principal) invita niste influentatori sa se bucure de spectacol. Corect pana aici.

Situatia: Ciuc ii invita pe Auras si Ciubotaru la concert, oamenii multumesc de invitatie, se duc si la final spun ca nu prea au inteles, conectat, simtit ce trebuia sa simta. Concluzia e ca Roger Waters nu e chiar asa tare. Sincer si cu expunere mare, pe barba lor. Imediat, apar voci care ii spun lui Ciuc ca a gresit selectia de influenceri pe de o parte si pe de alta parte le spun astora ca sunt nesimtiti ca nu apreciaza ca au primit un bilet si ca asta nu se face.

Ce s-a intamplat ieri pe teren:

In primul rand se stie ca foarte multi influentatori de la noi sunt atarnatori, adica in respectul unor “calitati personale evidente” asteapta sa primeasca ceva in orice configuratie. In cazul nostru invitatii. Daca nu primesc, se exprima, pedepsesc brandul (indeobste echipele de PR din spate) ca nu se pricep si nu inteleg relevanta intamplarii cu viata lor si altele. Ca raspuns la aceasta atitudine, in momentul in care primesc, exista o asteptare generala de a livra ceva pentru cel care a trimis invitatia, de a sustine cumva gestul cu ceva pozitiv si public, macar o multumire, ceva. De aici pana la a aviza pozitiv ce s-a intamplat acolo este doar un pas. Adica exista aceasta asteptare romaneasca ca “e de bun simt” sa scrii de bine daca ai primit ceva. Ca trebuie sa intretii relatia.

Acesta este contextul in care au aparut voci care le spun celor doi: 1) ca sunt prosti, ca nu inteleg nimic din cultura si 2) ca nu si-au respectat obligatia morala fata de brand.

Mai mult, i se imputa brandului ca are un mod precar de a face selectia celor pe care alege sa il reprezinte, facandu-se aluzie din nou la conduita celor doi, care nu au nici o treaba cu muzica de calitate. Pe fundal se simte o oarecare frustrare ca nu au fost alesi altii, mult mai breji.

Ce cred ca trebuie sa intelegem de aici, cu liniute:

– Un brand poate sa greseasca in momentul in care alege o asociere cu cineva dar din cu totul alte motive. De exemplu, in cazul de fata mi se pare ca a gresit facandu-i Raluxei un upgrade la Gold, in conditiile in care toata lumea a aflat cat de precara la cap este fata. Adica, in acest caz, brandul se risca evident. Faptul ca nu scrii de bine nu ar trebui sa fie printre criteriile care decid o persoana sau alta. O parte din aceste greseli si asocieri ciudate se fac insa tocmai din perspectiva lipsei de coerenta si seriozitate a influentatorilor, din cauza traseismului intre branduri si alergatul catre cel care da mai mult. Nu exista constructie, afinitate, legatura reala intre influentatori si brandurile pe care le reprezinta. Este o continua cursa a oportunitatii. Saracie si promiscuitate, din pacate, la toate nivelurile.

– Fata de ce au facut, latura personala este mult mai importanta. Daca Ciubotaru si Auras s-au facut de ras in fata comunitatii iubitoare de Pink Floyd este fix problema lor. Daca sunt influentatori pe bune, singura lor preocupare trebuie sa fie brandul personal si felul in care transmit ceva coerent despre ei. Daca lor nu le place Pink Floyd, aia e, isi asuma, nu le mai dati like. Daca sunt mult mai valorosi in alte circumstante o sa fie in continuare invitati sau ascultati. Mi se pare un gest de curaj ca si-au asumat. Ce si-au asumat, n-are nici o legatura cu Ciuc si Ciuc ar trebui sa ramana calm in poveste.

– Agentia de PR sau cea care face selectia oamenilor are o atitudine duplicitara. PR-ul si relatia cu oamenii de care depinde putin felul in care ajungi la oameni este o chestie complicata. Nu trebuie sa ii superi, nu trebuie sa le spui in fata lucruri, sa fie bine sa nu fie rau. In opinia mea o atitudine complet gresita. Toti cei implicati in campanii sau altele primesc numai laude de teama sa “nu se strice relatia”. Nu exista o evaluare reala a performantei si toata lumea pare multumita. Singurul semnal ca poate nu a fost bine e ca nu mai esti invitat la alte intalniri. Foarte multi influentatori cu bun simt mai precar au senzatia ca sunt de neinlocuit si ca sunt miezul succesului.

La final, cateva concluzii despre stadiul actual al relatiei cu influentatorii:

– Se face o confuzie evidenta intre posesorii de blog si influentatori.

– Nu exista o relatie deschisa intre branduri si cei care se asociaza cu imaginea lor. Exista un fel de cardasie, cu o mana spala pe alta pana trece campania. Brandurile vor ieftin, ceilalti nu vor sa se implice. Joaca la volum.

– Nu exista viziunea unor relatii pe termen lung cu influentatorii din partea brandurilor.

– Nu exista viziunea constructiei unui brand, expertize, structuri din partea influentatorilor. Cei care au ce construi, evident.

– Nu exista senzatia de apartenenta la o categorie, la un business din partea influentatorilor. Imediat ce apare o problema sau o frustrare, incep sa se scuipe intre ei si sa arate cat de destepti sunt, total counter intuitive fata de cei care trebuie sa isi creasca o incredere in ei.

– Nu exista o specializare evidenta a majoritatii influentatorilor nostri. Nu au o meserie. Nu e un must cand vorbesti despre vara si inghetata dar in alte cazuri devine obligatoriu.

– Agentiile sunt comode si nu cauta oameni noi. Sunt recomandati aceiasi oameni mediocri care aparent sunt solutia pentru orice situatie.

Follow

A fost impecabil:

– cel mai tare feature de entertainment pe care l-am vazut (poveste, multimedia, drama, accente, multilayer, regie, consistenta, expunere)

– cea mai buna sonorizare

– cel mai vizual show

– cei mai misto oameni

– cea mai buna locatie (perfect cu Casa Poporului pe spate)

– cea mai buna vreme 🙂

In afara de asta, cred ca fost si momentul in care am inteles care este potentialul locului pentru concerte si alte activitati: daca se darama zidul acela si se amenajeaza dealul care urca spre CP ca un amfiteatru cu scaune si alte utilitati, avem cea mai tare scena urbana din Europa by far: superdeschidere, acomodeaza cam 60-70.000 de oameni, sunet fara rezonante, acces facil, central etc rezolvand astfel si o problema de revitalizare a unei zone, esential comunistoide si lipsite de viata.

Bravo Emagic pentru ca ati rezolvat cu locatia !

Pozele sunt de pe adevarul.ro

Follow

A fost o vreme cand Comunitatea Europeana dadea fonduri pentru a schimba o societate si naravurile ce o conditioneaza. Problema e ca nu a reusit sa schimbe decat situatia materiala a celor care au pus mana pe ele, fara sa aiba nici o legatura cu comunicarea, in speta.

Iata si ultima oroare. Un spot despre spaga, facut doar in scopul de a prinde niste bani. Cam cat de incruntata o sa poata sa stea Maia Morgenstein daca intelege mai bine care e faza ?

Si comentariile.

Daca mai doriti, mai aveti un bonus.

Follow