Iata prezentarea de astazi de la Biz SMS Bucuresti.

Profesionalizarea Mediei Sociale.

Follow

Sau cel putin pe relatia Bucuresti – Valea Prahovei.

Azi a trebuit sa ajung pana la Sinaia si, dintr-o epifanie, m-am decis sa iau trenul. S-a dovedit a fi cea mai buna decizie de calatorie din ultimii ani.

Pe scurt, o ora jumatate din Gara de Nord pana la Sinaia, record care nu mi-a iesit niciodata cu masina, cea mai linistita calatorie ever si probabil cel mai mic stres pe relatia asta. Am ajuns mai odihnit decat am plecat, ceea ce nu pot sa spun despre nici o calatorie cu masina, mult mai in siguranta si mai confortabil. Unde mi-a fost mintea anii astia ?

La bani iesi cam la fel in cazul unei singure persoane in masina dar daca sunt mai multe, este mai ieftina masina. Oricum, siguranta si serenitatea nu le poti cumpara. Pe vremea cand mergeam eu cu trenul (acum cam 15 ani), calatoria era un tacanit continuu dar acum, de cand s-au reabilitat niste magistrale nu se aude nimic, plutesti pur si simplu. Basca exista si prize in compartimente pentru laptop, (no wi-fi though), bei o bere, manaci o aluna cu ochii pe geam.

In concluzie, daca ar mai fi in statiuni si niste autobuze care sa te ia de la gara si sa te duca la partie si, evident, mai multa minte si educatie in capul tuturor, trenul ar trebui sa fie solutia desteapta pe Valea Prahovei. Si probabil si pentru Constanta, litoral.

GG CFR ! Incet, incet, Romania inainte.

Follow

Cred ca e beyond comments.

Follow

Deschid o serie de posturi despre situatii neverosimile din viata de zi cu zi, despre iq-ul, reactiile si viata cetateanului roman obisnuit.

Sa urmarim mai intai filmul.

Situatia de mai sus mi se pare o metafora a stadiului societatii noastre. Sa analizam:

Un om trece strada. Aflat probabil intr-o stare de transa, individul isi fixeaza destinatia si merge tot inainte, fix intre doua treceri de pietoni, nu face nici cel mai mic gest sa se asigure, este claxonat de catre o masina la doi metri de el, nu face nici un gest sa se uite desi probabil claxonul i-a sunat periculos de aproape, NICI UN GEST SA SE OPREASCA, ci fara nici o problema accelereaza trecerea.

Acum, ne putem juca Dr House cu ce e in mintea omului respectiv dar din pacate toate concluziile sunt cam triste pentru noi toti:

– omul este un nesimtit, ori foarte curajos, ori foarte inconstient, gen “Sa se opreasca, treceam si eu strada. Care e problema ?”

– omul e pe mosia lui si este obisnuit sa fie respectat, sa impuna regulile, chiar si pe DN. Pana acum in viata a avut noroc si mizeaza in continuare pe asta. Sindromul mai este cunoscut ca “Sunt in satul meu. Sa fie atenti astia de sunt in trecere.” Daca il intrebai ce e in capul lui probabil iti luai si bataie.

– omul este de fapt maimuta.

Acum, cum functioneaza legea ? Daca eu conduc periculos si pun in pericol vietile sau karma celorlalti merit sa mi se ridice permisul si sa imi iau amenda. De acord.

Daca insa te intalnesti cu un personaj din asta si il calci (ati observat mirarea extrema a celui cu Dacia care a mizat tot timpul ca omul o sa se opreasca si a oprit in ultimul moment), te asteapta o investigatie, un proces, poate dai si peste martorii parcati pe dreapta care mai spun ca mergeai cu viteza sau i-ai facut semn sa treaca etc deci iti cam strici karma pe viata chiar daca presupun ca nu o sa faci puscarie.

Bonus: pe margine, un parinte numai ce isi imbraca copilul dupa ce si-a facut nevoile in mijlocul satului.

In urmatorul film, melteanul cu jeep, model smecher local over 50, nu are nici cea mai mica intentie sa acorde prioritate in sensul giratoriu, nu se uita dupa cine a claxonat si de ce, nu are nici un fel de contact, decat cu directia inainte.

Doua exemple ce explica de ce trebuie plecat de la educatie si de ce nu trebuie renuntat la ea nici daca se duce dracu pamantul. Si cand spun educatie, ma refer si la politie si aplicarea legii. Pentru ca altfel, din pacate, nu avem nici o sansa.

Follow

Anual, cred ca citesc cam 300 de cv-uri, scrisori de intentie sau mailuri prin care mi se solicita angajarea. Din perspectiva asta, simt ca pot sa ii ajut cumva pe toti acesti aspiranti si sa incerc sa le organizez putin gandurile tuturor in aceeasi situatie.

Pe viitor, lucrurile se cam deterioreaza din perspectiva lor si sper ca se imbunatatesc din perspectiva angajatorului in sensul ca somajul, in principiu, va creste, vor fi apreciati din ce in ce mai mult oamenii profesionisti care pot sa aduca o valoare organizatiei din care vor sa faca parte, vor mai disparea din impostori si se vor mai reaseza valorile.

Spun asta din perspectiva vremurile “de groaza” pe care le-am trait prin jurul lui 2008 cand oricine dorea, se angaja in doua saptamani pe tone de bani, cand eram santajati la doua luni cu plecarea, cand stateau oamenii la noi jumatate de an si cu cv-ul upgradat se duceam si ii pacaleau pe altii pe bani mai multi.

Pentru aceste vremuri in care trebuie sa fim putin mai buni pentru a avea o sansa, iata un mic compendiu de angajare:

CV-ul

– Este esential pentru shortlist. Un angajator se uita cam 30 de secunde pe fiecare cv, daca are o zi buna, asa ca incearca sa il faci de o pagina si numai cu elementele esentiale. Selectia in sine este o proba. Ma intereseaza ce crezi tu ca a fost relevant in cariera ta, pentru ca la interviu o sa te intreb despre chestiile acelea si felul in care te definesc, felul in care ma ajuta pe mine. Nu-ti face viata grea ulterior cu prostii pe care le pui acolo.

– CV-ul trebuie adaptat angajatorului. Nu functioneaza sa ai un singur CV si sa il trimiti in 15 directii diferite. Este evident ca ai facut mai multe lucruri, ca esti tanar si nu stii ce vrei, ca uneori esti oportunist. Nu ma intereseaza aceste aspecte, viata e complexa. Ma intereseaza daca poti sa-ti faci o strategie pentru nevoia mea si sa imi livrezi un cv care spune ceva despre tine si experienta ta in directia in care caut eu. Nu exagera cu mintitul pentru ca ne cam prindem si te-ai ales cu o stampila de mincinos de care e greu sa scapi.

– Nu te apuca sa inventezi formate de cv-uri mai creative sau mai stiu eu ce, decat daca te pricepi si in domenii de la care se asteapta asta. Mergi pe cv-ul clasic, cat mai succint facut.

– Pe cv trebuie sa se vada foarte bine urmatoarele lucruri: nume, varsta, foto, ultimul loc de munca, cel mai lung loc de munca, cea mai tare realizare a ta, recunoastere, portofoliu (link), educatia care te defineste. Restul sunt detalii si ar trebui sa fie mai jos in ierarhie.

Scrisoarea de intentie

– Scapa de clisee. CV-ul e un cliseu, scrisoarea nu trebuie sa fie. Scrisoarea te reprezinta, este strans legata de personalitatea ta. Daca vad ca incepi cu aceleasi formule politicoase si plictisitoare ti-am dat dismiss.

– Scrie ceva relevant, in legatura cu cerintele postului, cu ce crezi tu ca se asteapta de la o persoana pe un astfel de post. Nu esti in stare, mai bine numai trimiti scrisoarea.

Portofoliul

– In portofoliu nu pune multe lucruri, lucruri slabe, lucruri care nu te reprezinta. Putine si bune este regula.

– Portofoliul trebuie sa puna accentul pe cerintele postului deci trebuie adaptat pentru fiecare post.

Interviul

– La interviu trebuie sa fii cameleon in functie de persoana cu care vorbesti astfel: daca vorbesti cu HR-ul trebuie sa fii echilibrat si sa ai raspuns la toate intrebarile alea clasice, sa arati interes, sa fii candidatul ideal. HR-ul are rolul de a face o recomandare dar te si poate prinde cu minciuna. Daca interviatorul este omul cu care o sa lucrezi incearca sa fii mult mai deschis si direct, sa vezi in spatele intrebarilor, sa iti pregatesti detaliile cu privire la tipul de munca de care este interesat. Asta e interviul determinant, asa ca nu iti permiti sa vii cu lucruri plate sau clisee. Angajatorii evalueaza caracterul si entuziasmul. In parte pot sa evalueze si cunostintele dar de cele mai multe ori de partea asta se ocupa perioada de proba.

– Pentru interviu trebuie sa te pregatesti cu urmatoarele: invata cat mai mult despre companie si nu face greseli prostesti despre cine sunt si ce fac (portofoliul de clienti de exemplu), incearca sa afli lucruri despre omul care te intervieveaza, pregateste-ti povestile despre tine, locurile de munca, proiecte etc. Atentie la cum te imbraci, la ce ceri de baut la cum stai. Toate astea aduna la perceptia despre tine.

– Cel mai important lucru la interviu este sa arati ca stii ce vrei si ca nu te afli acolo oportunistic sau la misto. Este in general in avantajul tau sa stii ce vrei in viata.

– Daca ti se cere o asteptare salariala, spune-o. Nu evita raspunsul. Propria ta evaluare este parte a interviului. Cere informatii despre pachet si evolutia viitoare. Intreaba de sistemul de evaluare. Ia o decizie cu privire la solicitarea financiara in functie de cum te descurci la interviu si cat de placut ti se pare ca esti. Nu te arunca. Nu interviul este momentul in care iti stabilesti valoarea. Argumenteaza solicitarea dar nu cu ultimul salariu.

– Pregateste-ti intotdeuna intrebari pentru angajator. Cu cat mai destepte, cu atat mai bine. Arata-ti interesul. Fii prezent in discutie.

– Desi e foarte greu, nu incerca sa te vinzi nerealist. Asteptarile fata de tine vor creste foarte mult si o sa cazi la un moment dat de foarte de sus.

– Nu insista dupa interviu decat daca ti s-a cerut asta. Daca ai fost ok, te suna ei.

Cel mai important lucru in tot procesul este sa stii ce vrei si sa o arati.

Follow

Evenimentul anului 2012 s-a intamplat in ianuarie. Brusc am aflat ca am ramas numai 19 milioane si tot pe ce ne bazam, nu mai este valabil. Romania nu mai este Romania. Presupun ca sunt zeci de clasamente in care ne-am despartit definitiv de Bulgaria, colegii nostri de drum, sute de politici de stat ce trebuie regandite, toti indicatorii economici per capita sunt desueti si evident, mai trebuie gasiti cateva sute de mii de romani disparuti.

Iata o lista scurta de efecte:

– fiecare individ e teoretic mai bogat. De la 5.900 EUR/capita la 6.700 EUR/capita. Evident fiecare este si mai indatorat, raportat la datoria publica.

– scade aportul EU prin fondurile respective, scade teoretic influenta la EU (numarul de parlamentari, comisari, Consiliu etc)

– creste natalitatea, rata somajului, scade numarul de someri, creste rata de ocupare.

– se modifica teoretic tot ce inseamna monitorizare de presa, penetrare medii (internetul sare de 50%), grupe de target, planuri de marketing, raportare externa.

– se modifica toti indicatorii legati de infrastructura si servicii per capita.

– electoral, se modifica drastic procentele de participanti la vot, ar trebui sa scada numarul de parlamentari de la 469 la 417, scade numarul cetatenilor cu drept de vot (aici e o mega ciudatenie pentru ca evidenta populatiei ar fi trebuit sa stie asta de mult mai mult timp, deci se sustine teoria ca foarte multi morti sau plecati din tara aveau drept de vot).

O singura intrebare: daca avem aceeasi populatie ca in 1966 si proportia populatiei rurale nu a scazut dramatic, de ce nu sunt mai libere orasele ?

Follow