Facandu-te mandru ca esti american. In fiecare zi. La fiecare colt de strada. Cu fiecare ocazie. Nu este tara pe pamant unde sa vezi mai multe steaguri pe strada.

America nu are de sarbatorit o istorie, in care multe din tarile europene au ramas incremenite. America este recenta, este acum, este un flow, este o promisiune. O promisiune ca se poate, ca depinde de tine si ca merita. America este un show.

Bineinteles ca este 90% efort de comunicare, PR, stunts, aranjeala. Dar nu asta este important. Important este ca functioneaza. Ca americanii sunt cei mai mandri cetateni de pe planeta si ca America poate sa le ceara multe in schimb.

Cel mai popular sport din lume este NASCAR Race. Stiti ce capacitate are un stadion de NASCAR ? Pe Indianapolis Speedway incap peste 250.000 de oameni. Adica de vreo doua ori cat toate stadioanele noastre.

Si inainte de inceputul cursei, deasupra stadionului trece un B52 (cel mai mare bombardier american) cu motoarele la maxim (8 motoare mai exact). Cam cum te simti cand 250.000 de oameni sar in picioare si aplauda asta ? Dupa care canta toti in cor imnul national ?

Lipsa mandriei ca suntem romani, fata de noi si fata de tara, este unul dintre lucrurile care ne face prosti. Necompetitivi. Americanii se simt in fiecare weekend cum se simt romanii cand echipa nationala de gimnastica ia o medalie.

Esential, cred ca asta ne lipseste cel mai mult acum.

Si la final, o poza din Cernauti.

Follow

Ei bine in viata lucrurile nu sunt simple, aparentele tind sa prevaleze, sa ia fata substantei, sa strice sau sa nege esenta adanca din care suntem facuti.

Sunt momente in care viata ne poarta in directii pe care nu le controlam neaparat, carora nu le apartinem pe de-a-ntregul, carora nu le suntem nici macar datori dar carora le dam curs conjunctural, din inertie, din naivitate sau din inflamarea micului destin mesianic caruia credem ca ii suntem datori.

Cam asta imi pare si cazul lui Varujan Vosganian, dupa ce am citit “Cartea Soaptelor“, o surpriza de proportii pentru mine, cel obisnuit cu politicianul usor neadecvat locului public, usor idealist si nu neaparat coerent mijloacelor cu care se joaca azi politica.

Varujan Vosganian este de fapt un scriitor si asta ar trebui sa ramana, are o sensibilitate pe care n-am mai prins-o intr-un text de ani buni, are ce spune si, cel putin pentru cartea asta, este cel mai potrivit sa o faca. Sunt impresionat. Va recomand, daca aveti peste 30 de ani si stiti sa apreciati un text frumos.

Follow

Comunicarea marilor productii de afara sunt in topul campaniilor premiate pe la tot felul de festivaluri. Se fac cu bani, idee, interactivitate si impact. Succesul filmului depinde jumatate de trailer, jumatate de comunicare. Mai avem si puterea vedetelor care stau alaturi de productie, fanii, acoperirea studiourilor si altele. In tot cazul, o campanie buna te pune intr-un mood favorabil fata de film.

Treaba este destul de simpla: ai doar avanpremiera si prima saptamana de rulare sa faci un hit sau nu. Trebuie sa aduci niste zeci de mii, milioane de oameni (pe la altii) acolo in cateva zile. Nu iti permiti sa ratezi productii care costa sute de milioane asa ca mai pui cateva si in campaniile de promovare.

Si iata ca un pic mai tarziu dar destul de viguros a inceput sa se intample si in Romania. In ultima luna doua dintre cele mai interesante campanii de comunicare sunt pentru niste filme: “Despre Oameni si Melci” si “Tom Sawyer”.

Primul a debutat cu teaserul cu melcul prin oras sau pe la adunari de oameni (unii spun ca e usor copiat) iar celalalt cu pozele de oameni din generatia Tom Sawyer. O noua nisa de comunicare ?

Follow

Cine poate sa imi explice si mie cum se iese din situatia asta:

– avem15 milioane de oameni care sunt sustinuti de 3 milioane. Cei 3 milioane sunt salariatii din mediul privat. Sunt cei care produc, influentati de atmosfera economica pozitiva, incurajanta.

– PSD-ul mizeaza evident pe cele 10 milioane de voturi de adulti sustinuti de cele 3 milioane. Astea se obtin prin sustinerea neconditionata a vietii acestora prin intermediul celorlalti. Prin masuri ca asta, asta sau asta. E destul de simplu, clar si iata, pus si in aplicare.

Saracia aduce foame, foamea controleaza oamenii si incet incet astor intretinuti nu poti sa le vorbesti in nici un fel despre progres si evolutie. Trebuie sa livrezi, sa-i tii ai tai. Asta este motivul pentru care raman convins ca Tariceanu e politicianul care a avut in mana solutia dar in schimb a dat lovitura decisiva acestei tarisoare. Pe vremea lui se puteau face lucruri si n-a facut nimic. Acum e cam tarziu, masa critica e 80%.

Ca urmare, incet incet spre toamna toate partidele, pentru a avea cea mai mica sansa de castig, trebuie sa promita ceva pentru multi. Cele 3 milioane de muncitori n-au nici o sansa sa fie bagati in seama pentru ca electoral, nu conteaza.

Deci singura sansa pentru cele 3 milioane este ca un partid sa promita ca va da la toata lumea si, dupa ce castiga, sa dea teapa. Sa faca ce trebuie, adica sa ii sustina doar pe cei 3 milioane.

PSD-ul nu cred ca da teapa.

Follow

In 3 zile se lanseaza modelul care decide ierarhia in aparate mobile de anul viitor.

Deja Samsung depaseste sensibil la vanzari iPhone iar Apple pare ca si-a pierdut suflul in zona de inovatie si putere de seductie. Ultimele fotografii de iPhone 5 sugereaza un aparat mai inalt si mai subtire, cu alt port si probabil alte feature-uri de camera si adaugiri de functionalitate. Destul de greu sa faci un quantum leap dupa 4S.

Apple a reusit prin cultura designului si povestea lui foarte bine spusa de Jobs. Dar iPhone 5 vine si spune acelasi lucru ca acum 2 ani. Un design reincalzit a doua oara. Mai tine ? Sunt functionalitatile de doua ori mai tari decat nivelul pietei ca sa faca diferenta ?

De altfel, pastrarea designului mai are sens intr-o singura situatie: Apple va lansa pe 12 sept smatphone-ul popular. iPhone 5 nu poate fi decat modelul pentru care se vor bate pe cota de piata. Si pentru a face asta inseamna ca trebuie sa-l vanda foarte ieftin. Sau sa scoata doua modele, unul de baza si unul high iar cel de baza sa fie undeva la 300 EUR.

Oricine isi doreste un iPhone dar nu oricine isi permite unul iar acum Apple trebuie sa decida daca se duce mainstream sau nu. La cum arata valoarea de piata de sustinut a companiei si senzatia de lipsa de directie de la un lider de pe acolo, imi pare ca se vor duce mainstream. Cealalta alternativa inseamna stagnare, in lipsa unui avans tehnologic evident sau a unei magii de vre-un fel.

Mai mult, senzatia ca Apple a ajuns la un tipping point pe toata linia este din ce in ce mai prezenta.

 O alta parere despre incotro se indreapta Apple.

Follow

Shhoby4UFeteshti a comis-o din nou. In rest imi plac melodia si mesajul.

http://youtu.be/Mekg9wR_X3M

Follow

Am citit pe mai multe bloguri ca sunetul de la RHPC ar fi fost slab din cauza organizatorilor, sunetistilor, formatiei etc.

Din pacate primul concert pe Arena Nationala ar putea fi si ultimul pentru ca sunetul este prost acolo oricine l-ar pune si oricat ar costa. De vina este configuratia stadionului care este o palnie de rezonanta imensa + jumatate de acoperis care nu lasa nimic sa iasa afara. Nu prea sunt solutii sa se auda bine.

Am avut bilete foarte sus si dreapta si se auzea foarte prost. Nu se intelegea ce canta baiatul ala. La jumatatea concertului m-am mutat jos, unde se auzea mult mai bine dar tot in niste limitari date de o rezonanta mult peste limite. Practic cred ca cel mai bine au auzit cei de pe mijloc si mai ales cei de pe gazon.

Cel mai bun sunet pe care l-am auzit pana acum in Bucuresti a fost la Depeche Mode si George Michael, pe fostul stadion, care avea o panta mult mai mica si era descoperit.

Din pacate sunetul ala nu o sa se mai poata repeta decat in adunari pe camp, gen Bestfest, sonorizate bine.

La concert mi-a placut in mod deosebit cat de buni instrumentisti sunt baietii, mai ales tobosarul, care a tinut in spate toata distractia pe instrumente.

Follow