Cateva Din America

– Ia-le americanilor zaharul si sosurile si i-ai terminat ca popor. America e tara de vis a copiilor. Totul are zahar, totul are un gust “enhanced”. Mancarurile la americani sufera un fel de tratament Saturation in Photoshop.

– tot din industria alimentara: exista mancare regular si mancare naturala, cam de 4 ori mai scumpa. Nu stim din ce este facuta cea regular. Daca pe ambalaj nu se lauda oamenii cu ceva natural, bio etc e nasol, de evitat.

– cafeaua la orice ora si in orice configuratie este habitul default. Toti cateii sunt doua modele: mic cu fata pocita si mare gen labrador.

– la americani totul este overpowered: masina de inghetata sta cu motorul ala de 3L pornit toata ziua la coltul strazii ca sa tina un frigider mergand; probabil ca ar putea da curent la un sat de la noi, lifturile au niste angrenaje care te urca cu doua etaje pe secunda, cand tragi apa la wc se pune in miscare o pompa, ceva similar cu cele din avion (inclusiv zgomotul).

– taximetristul din NY este un univers complet. Toate rasele, toate povestile, toate manifestarile se regasesc in breasla taximetristilor. Au si ei pirati, oameni care nu cunosc orasul, mizerie cat cuprinde, mici antreprenori, artisti ratati, entertaineri, tot.

– in relatiile umane, formalismul si pastrarea aparentelor sunt duse la nivel de arta. Pentru mine a fost descumpanitor de multe ori. Cel mai sincer insa iti zambesc oamenii carora le-ai dat bani.

– relaxarea si exprimarea libera, constiinta individuala si autodeterminarea au, pe alocuri, accente scarboase. Grupurile culturale si de exprimare artistica sunt insa foarte simpatice.

– tot ce inseamna salvarea naturii si mancatul sanatos isi gasesc cele mai grosolane forme de ipocrizie la americani.

– cel mai tare business in New York, dupa food delivery este businessul cu schele. Sunt peste tot. Daca schimbi becurile in fata cladirii, trebuie sa pui schele de protectie, daca se lucreaza sus, imbraci toata trecerea in schele, daca esti nesigur de faci, cel mai bine pui niste schele totusi.

– cel putin in New York, toata infrastructura si mentinerea orasului pe picioare se face cu imigranti. Toti agentii de circulatie de pe strada pe care i-am vazut, erau negri. NYPD este parte din cultura New Yorkului. Este peste tot, orasul nu poate functiona fara cei 35.000 de politisti, majoritatea in strada.

– New Yorkul este orasul total, orasul in care s-au intamplat toate, esenta, taticul lor, the one. Nu am inca o comparatie viabila, poate si pentru ca nu sunt asa de umblat. Mergeti acolo si respirati putin abur din canalizari. E un rollercoaster.

Ce Ar Trebui Sa Faca Apple ?

Acum cu lansarea lui Galaxy 3 si confirmarea (daca mai era nevoie) strategiei de copisti a lui Samsung si a tuturor ceilalti, cam ce ar trebui sa faca Apple, luand ca premiza faptul ca vor continua sa inoveze si in anii viitori cel putin in acelasi ritm.

Pai nu ar fi frumos sa inventeze ei o companie sau sa cumpere un HTC, ceva, si sa faca un fel de divizie de telefoane ieftine care sa nu stea sub brandul Apple si sa termine tot ce inseamna concurenta pe segmentul asta ?

Adica, avand tehnologia de la Apple ar putea sa lanseze variantele ieftine la 3 luni de la lansarea celor scumpe, mult mai repede decat poate sa copieze orice alt concurent si i-ar cam scoate de pe piata pe copisti, fara sa afecteze divizia premium.

In 2 ani de zile, si-ar mentine leadershipul in premium si ar lovi decisiv in orice incercare de crestere pe pret sau replicare. Ca bani de investit au. Schema merge si la laptopuri.

Despre Do-eri.

Exista o intreaga literatura despre leadership, despre oameni carismatici care au schimbat istoria si au zapacit companii, popoare si mase largi de oameni cu viziunea lor. Bune si astea.

Mi-ar placea insa sa citesc o carte despre aia de fac lucrurile sa se intample. Despre do-eri. Despre esalonul doi. Despre oamenii care primesc directiile de la lideri, spun “am inteles” si vin cu produsul, cu rezultatul, cu finalizarea sau realizarea viziunii. Despre cei care implementeaza, care duc greul zi de zi, care trebuie sa isi asume in cateva secunde o viziune dar mai trebuie sa o si faca sa se intample.

Paradoxal, cred ca nu de lideri ducem lipsa, ci de do-eri. De oameni care isi asuma profesionist partea cu facutul, despre responsabilitatea asumarii viziunii. De oameni carora nu trebuie sa le explici ci care preiau din zbor si duc mai departe. Cu entuziasm, profesionalism si atentia la detaliu pe care vizionarii nu prea o au. De oamenii fara de care vizionarii nu prea au valoare. De oamenii pe care se bazeaza zilnic generalii. De oamenii care sar pentru visul altora.

Unde ii gasim, cine sunt acesti oameni, cum ii recunosti ?

Cred ca subestimam foarte mult un “Am inteles” pe bune. Ar trebui sa apreciem mai mult oamenii care pot sa duca la capat viziunea ce ii consuma pe primii.

Mai cred ca puterea unei companii sta in esalonul doi, in capacitatea de intelegere si implementare a unei directii. Cred ca sunt in cautarea unor astfel de oameni acum…

Catch 22 – Faza Pe Locale

Alegeri locale.

Partidele:

Cum facem sa iesim in alegeri ? Sa avem pe maini bugetele oraselor ? Simplu:

Care sunt cei mai multi alegatori ? Saracii, prostimea, evident.

Care e strategia cu astia ? Mita electorala si populism.

Care e provocarea ? Sa avem cei mai populisti candidati de partea noastra.

Cum ? Mita si compromis total.

Cum ii rezolvam pe ceilalti, care de fapt aduc banul la bugetul orasului ? Incercam sa-i scarbim maxim, sa nu vina la vot.

Prostimea voteaza ce e la televizor, ca urmare line-upul este: Piedone, Prigoana, Oprescu, Becali. Programe facute in week-end (cu tot cu furnizorii la pachet), concurs televizat de promisiuni (sunt sigur ca toti o sa rezolve traficul si cainii vagabonzi), concerte, mici, scandal, demagogie, alegerile tabloid.

 

Oamenii normali:

Lehamite. De ce sa mai votez, ca oricum voteaza aia mult si prost. N-am nici o sansa. Cine-s baietii astia tineri de nu-i sustine nimeni ? N-au nici o sansa. Mi-am luat loc de parcare, pare ca s-a mai asfaltat in jurul blocului, nu mai bine dau eu o tura la munte, de alegeri ?

Mecanismul autonom al intretinerii minciunii functioneaza imperturbabil. Nimeni nu se risca, nimeni nu iese din cerc. Mizerie. Frica e mai tare decat foamea.

 

PS: De remarcat tipologia Piedone care impreuna cu ceilalti, in frunte cu Dan Diaconescu, sunt viitorii mari castigatori ai mizeriei pe care o intretin. Poporul pare absolut cretin, pana acum.

Lumea Cum Nu O Intelegeam

Am dat astazi peste acest grafic care pune intr-o poza istoria economica din ultimii 2.000 de ani.

Putin ciudat la inceput (nu prea cred ca Imperiul Roman era asa de mic in comparatie cu China si India antica) dar foarte clar dupa prin felul in care arata cum economiile si pietele functioneaza de fapt pe principiul vaselor comunicante (cresc sau descresc pe seama celorlalte).

La fel, foarte bine se vede cum a functionat colonialismul, revolutia industriala, razboaiele, cum s-a vazut criza din anii 30, cum razboiul a relansat economia, cum boom-ul economiilor capitaliste au facut irelevanta variabila populatiei, cum Rusia a fost un sfert din America in momentele ei cele mai bune, ce au insemnat the 50’s and 60’s pentru industrie (si publicitate), cum a decazut Japonia, cum pe fondul crizei si mutarea capacitatilor de productie in tari ieftine acestea au rebalansat iar aportul la economia globala, cum India e the new golden boy si tot asa.

Senzationala perpectiva. Via.

Educatia Initiala

Stiti cum ma prind daca un om este educat intr-un context foarte simplu ?

Situatie:

“- Va multumesc foarte mult, cu cine am avut placerea ? Domnul ?

– Mugur Patrascu.

– Domnul Mugur. Multumesc mult, revin eu…”

Copii tineri de pana in 30 de ani care se straduiesc sa isi faca loc in lumea asta si sunt foarte bine intentionati doar ca nu au o baza, nu au luat lucrurile initiale cum trebuie, de prin familie, de la scoala, de prin anturaj etc.

CFR-ul Bate BMW-ul

Sau cel putin pe relatia Bucuresti – Valea Prahovei.

Azi a trebuit sa ajung pana la Sinaia si, dintr-o epifanie, m-am decis sa iau trenul. S-a dovedit a fi cea mai buna decizie de calatorie din ultimii ani.

Pe scurt, o ora jumatate din Gara de Nord pana la Sinaia, record care nu mi-a iesit niciodata cu masina, cea mai linistita calatorie ever si probabil cel mai mic stres pe relatia asta. Am ajuns mai odihnit decat am plecat, ceea ce nu pot sa spun despre nici o calatorie cu masina, mult mai in siguranta si mai confortabil. Unde mi-a fost mintea anii astia ?

La bani iesi cam la fel in cazul unei singure persoane in masina dar daca sunt mai multe, este mai ieftina masina. Oricum, siguranta si serenitatea nu le poti cumpara. Pe vremea cand mergeam eu cu trenul (acum cam 15 ani), calatoria era un tacanit continuu dar acum, de cand s-au reabilitat niste magistrale nu se aude nimic, plutesti pur si simplu. Basca exista si prize in compartimente pentru laptop, (no wi-fi though), bei o bere, manaci o aluna cu ochii pe geam.

In concluzie, daca ar mai fi in statiuni si niste autobuze care sa te ia de la gara si sa te duca la partie si, evident, mai multa minte si educatie in capul tuturor, trenul ar trebui sa fie solutia desteapta pe Valea Prahovei. Si probabil si pentru Constanta, litoral.

GG CFR ! Incet, incet, Romania inainte.