Domnul Plesu si Las Fierbinti

Celor care simt ca domnul Andrei Plesu le-a validat optiunea, prin aceasta opinie.

829455-7252110-R3L8T8D-650-tumblr_m5s82pmYTX1r34pqeo1_1280-650-5e79bbda43-1470726257

Pentru unii, este un moment in viata in care ajung pe anumite platouri, in anumite poienite, chiar pe unele culmi, care le ofera perspective inaccesibile majoritatii. Momentul este urmat de o relaxare plenara. Luptele s-au dat, mizele anterioare se pierd, privelistea este inaltatoare si greu deranjabila, chiar si de bazaitul unor insecte mai indraznete.

De la aceasta inaltime poti sa prospectezi cu deschidere si toleranta mai tot ce te inconjoara. Poti sa fii ingaduitor cu prostii, cu nesimtitii sau cei mai slabi sau precari. Si nu dintr-un dispret suveran ci din nevoia de contact esential cu multimile.

Din aceasta perspectiva, domnului Plesu poate sa-i placa cam orice de pe lumea asta, pentru ca structura dumnealui personala, intima, este inatacabila. Este consolidata si de mult sustenabila. Poate supravietui cu brio in afara spatiului cultural popular. Alaturi de niste conserve, este supravietuitorul perfect al unui cataclism atomic. Nu are nevoie de nici un stimulent al civilizatiei pentru a-si intregi universul personal.

Intorcandu-ma, nu acelasi lucru il putem spune despre majoritatea dintre noi. Noi astia cu apararea rarefiata, inabili cultural, suntem mult mai usor influentabili, susceptibili de tabloidizare sau manelizare. Hahaiala ne ia mintile si ne fericeste facil si definitiv. Om fi citit noi doua carti si doua posturi la viata noastra dar parca tot mai bine le spune Buzdugan.

Iar fata de noi, lejeritatea si perspectiva nu functioneaza. Nu in etapa asta. Noua trebuie sa ne repeti permanent ce e bine si ce e rau. Cum sa vorbesti corect si cum sa te comporti in societate. Gluma si ironia pe care afirma ca le promoveaza Las Fierbinti trec pe langa. Ramane igrasia si cocleala facila, de mestecat indefinit si de transmis mai departe, cea cu care te intalnesti in scoli, la coada, in trafic, in institutiile statului, pe strada, in politica. Sa nu cautam in alta parte explicatia pentru felul in care votam si felul in care ne plangem ca ne e rau.

De ce nu putem avea glume a la Caragiu, SNL sau Monthy Python si trebuie sa ne multumim cu standardul Las Fierbinti si La Bloc? Cum naiba inghitim ca pelicanii mizeriile astea? Ce ne-a smintit in halul asta?

Ce e oarecum ciudat e aparenta lipsa de responsabilitate a domnului Plesu. E frumos sa-ti mai afirmi din cand in cand un guilty pleasure (mai ales la insistentele altora) dar la aura dumnealui ar trebui sa se prinda ca asta are valoare de recomandare pentru foarte multi precari din jur.

Cand PRO Tv a inceput sa defileze cu manelistii pe la Teo, prin 2003, a existat un val de stupoare si rezistenta absolut naturala in fata directiei nou precizate, consternare ca cineva de la varf face aceasta derogare grosolana de la standardul atat de sus afirmat si livrat de post. De atunci lucrurile au mers din ce in ce mai prost. Exotismul initial al manelelor a devenit mainstream de-a lungul anilor iar emisiunile tabloide au zombizat definitiv pe pamant cohorte intregi de neterminati.

Astazi, cu declaratia domnului Plesu, am simtit ca se inchide complet cercul. Borgul ne-a asimilat pe toti.

 

Idiocracy

Din pacate, sentimentul ca mase amorfe de prosti conduc lumea, este imbatabil, zilele astea. Si pare-se ca cine le manipuleaza mai bine, are de castigat.

De la fenomenul Trump sau incapacitatea de a lua o decizie cu privire la controlul armelor, la Brexit, Marine Le Pen si, de ce nu, ce se intampla si la noi, democratia face ravagii.

idiocracy-630x354

Asta nu e neaparat o noutate. Prosti erau si inainte. Numai ca acum, internetul a schimbat totul. Prostia a devenit transfrontaliera, idiotenia s-a globalizat. Prostia a preluat controlul.

Nu mai sunt diferente intre tari, civilizatii, sisteme de educatie. Toti au masa lor amorfa de prosti, conectati la matricea internetului. Abrutizatii accesului, dependentii de informatie, fara capacitate de discernamant, iau decizii majore, gratie democratiei.

Daca in anii 30 fascismul strangea sute de mii de oameni in mitinguri impresionante, ca sa-i conecteze la matrice, acum manipularea se intampla pe telefonul personal, oriunde te-ai afla.

Spunem de multe ori ca 90% din continutul internetului este gunoi dar, de fapt, gunoiul asta este materia prima pentru legiuni intregi de clickaitori care invata, se alimenteaza, se distreaza, participa virtual.

Mai mult si mai grav, desteptii sau progresistii nu mai sunt in control. Branduri, jurnalisti, scriitori, oameni de stiinta, arte, non-arte, divertisment si informare, sucomba, capituleaza, in fata presiunii pentru gunoi, pentru facil, pentru plescaiala.

La nivel personal, prostul simte ca are voce, simte ca poate, si cel mai grav, simte ca TREBUIE. Ca e bagat in seama, ca participa. Simte ca iata, poate sa dea ceva societatii, ca parerea lui a ajuns sa conteze, sa cladeasca. Victorie. Masa critica a fost atinsa. Intoarcerea este posibila numai prin catastrofa.

Winston-Churchill-Quotes-31

In alt registru, ma uitam cu destul de mult scepticism la “Elysium” si utopia in care masa amorfa s-a imprastiat pe tot Pamantul, iar elitele s-au retras pe orbita, dar in ultimele zile mi se pare mult mai viabila perspectiva asta fata de renascentismul melodios din Star Trek.

Human Nature

Limita impartialitatii este stabilita de disparitia confortului personal.

578356_491164907588573_1187468591_n

Am o serie de prieteni buni pe Fb ale caror pareri le urmaresc si apreciez. Pare ca nu gresesc, ca nu o dau aiurea, navigheaza bine prin noianul de diversiuni si tentatii zilnice, sunt acizi dar drepti, coerenti si impartiali, stiu cu argumentul si privesc de sus, global. I-am trecut la categoria de fratii mei spirituali. Suntem asa intr-o conventie si complicitate nescrise, despre cum dam cu like-ul si cum aruncam cu parerea. E ceva fin si solid.

Toate bune si stabilite pana la momentul cu interzicerea fumatului.

Cand n-au avut nici o problema sa dea pe langa. Ce ii afecteaza (mai mult in orgoliu as zice) ii si sminteste. Se simt vizati, abuzati, nereprezentati, inlaturati. Se traieste si argumenteaza in afara logicii si evidentei. Se reactioneaza retrograd. Rebooteaza la o versiune mai veche.

Ratiunea dispare, sucomba, refuza evidenta. Dreptatea personala nu mai vede argumente si inlatura dialogul. Oarecum ciudat pentru o miza atat de mica daca nu ar fi (personal) atat de mare.

Si am avut o epifanie. Este (fara sa existe nici o legatura, in afara procesului psihologic) fix acelasi pattern care se intampla si cu fanii Antena 3. Este detasarea de realitate, implozia in sine, refuzul bunului simt motivat de disconfort.

Disconfortul ne face fundamentalisti si egocentrici. Nu vrem sa pierdem jucariile, nu vrem sa ni se ia nimic. Fix asa bula propriei dreptati si pierderea confortului atasat capsuleaza creierul, anuleaza orice cale de discutie si deschidere. Prosteste.

Ce ni se pare ca pierdem, ne limiteaza si ne strica.

SCREEN NATIVE

Iata si o serie de interviuri pe care le-am dat la anuntarea agentiei Screen Native.

logo_anaglyph_pozitiv

Interviu pentru IQads – 19 feb 2016

Cum te-ai hotarat sa pleci de la iLeo? De ce?

Iata o buna ocazie de a face precizarile necesare.

In 2003 am infiintat prima mea companie care se ocupa de digital, in 2006 fondez iLeo alturi de Stefan Iordache. In 2009 eram cea mai mare agentie digitala din Romania dupa cifra de afaceri si am ramas acolo trei ani la rand iar in aceasta perioada am fost mereu in topul agentiilor recunoscute pentru strategia si creatia atasata produselor ei de comunicare. In 2011 infiintez alaturi de Stefan Iordache alte companii: Orasul Meu si ulterior Breeze Mobile (cu Dan Vartopeanu).

In 2014 insa, am vandut participatia mea din iLeo grupului Leo Burnett si am preluat functia de Digital Director in Grupul Leo.

Dupa doi ani de munca intr-un grup mare, am hotarat ca cel mai bine functionez tot in organizatii mai mici si cu valori pe care pot sa le influentez, sa le determin direct. Ca urmare, incep o noua experienta, bazata pe o noua viziune a comunicarii, de la capat, reinventandu-mi agentia si reinventandu-ma pe mine.

Personal, ma simt mult mai bine in zonele emergente, de inceputuri, in zona de plamadire a lucrurilor, imi place schimbarea si noutatea, caut sa reinventez si sa redesenez, sa vad lucrurile altfel. Imi plac mai mult efortul, drumul pentru ca odata ajuns la destinatie apar alte lucruri de luat de la inceput.

Un rezumat sentimental de la iLeo: cu ce ai ramas de acolo? Cum te-a schimbat experienta iLeo?

iLeo a fost cea mai buna experienta atat de desavarsire profesionala, cat si de perspectiva de business, atat intr-o zona de efort de a cladi ceva, cat si personal, relational, cu oamenii, echipa și brandurile cu care am colaborat.

Am inceput cu doi oameni si un catel si am ajuns la 30 de oameni in 2014, am livrat peste 300 de campanii: de la campanii de direct mailing la cele mai bune campanii din tara, am fost parteneri pentru peste 130 de branduri si avem peste 50 de premii locale si internationale. A fost un rollercoaster care cu siguranta m-a format si care imi da astazi increderea sa o iau de la inceput.

Funny enough, din toata aceasta experienta, nu retin foarte mult succesele profesionale si campaniile pe care le-am facut ci mai ales succesele cu oamenii, cu cei care au trecut prin iLeo si care au crescut, care probabil si-au schimbat felul in care gandesc comunicarea sau cei care si-au pornit propriile afaceri, cei care au astazi pozitii importante in alte agentii sau la client.

Poate sunt mai eu mai naiv, dar iLeo a crescut oameni foarte buni si a fost un mediu excelent in care sa cresti ca profesionist, si parte din satisfactia personala va fi intotdeuna in schimbarea pe care o las in jur. Dupa 10 ani, cel mai mandru sunt ca, foarte multi dintre oamenii care au inceput si au crescut la iLeo au pozitii de varf in majoritatea agentiilor bune din oras.

Si mai mult, in acesti 10 ani am adaugat si cateva intalniri miraculoase cu niste clienti destepti si vizionari alaturi de care am construit lucruri spectaculoase si cu care ma revad mereu cu placere.

Care sunt temerile (si toate celelalte sentimente) cand iti lansezi propriul business?

Specific pentru mine, principala temere este legata de perioada asta de acomodare in care trebuie sa faci lucrurile sa functioneze din nou. Nu ma refer la lipsa de incredere in oameni sau la lipsa clientilor, ci la impedimente mai mult administrative, de inceput, care trebuie sa se rodeze si sa ofere o stabilitate mentala echipei. De la cafea, sediu, mail si contractul cu curierii, toate au la inceput o importanta disproportionata si asta afecteaza cumva focusul principal. Este ca si cum te muti intr-o casa noua. Primele luni nu apuci sa te bucuri de ea ci este numai de munca si de ajustat in jur.

In acelasi timp, nimic nu se compara cu energia inceputurilor. In viata este bine sa ne stimulam, chiar sa cautam noi inceputuri pentru a ne mentine vii si a gasi placere in ceea ce facem. Cred in restart, imi place curatenia schimbarii, imi place cum ma energizeaza si ma inspira.

Care sunt cele mai importante diferente (de stare, perspectiva, planuri) acum, cand lansezi Screen Native, fata de atunci cand lansai iLeo?

Este o alta etapa. Este ca si cum am terminat stagiatura si acum trec la profesionism sau ca si cum imi inchei relatia cu prima masina si acum stiu exact ce masina vreau si mi se potriveste.

Mi se pare ca 2015 a fost un an foarte important pentru schimbarea noastra, de la nivelul de tara, pana la micromanagementul de companie, este ceva in aer, este ceva ce se simte la foarte multe niveluri.

Traim cu totii un moment post-Colectiv generalizat iar comunicarea incepe sa se reinventeze si sa-si restabileasca niste repere normale, sanatoase, reale. Se intampla o mare curatenie in jur, la mai multe nivele si asta este o premisa foarte buna pentru foarte multe lucruri bune pe viitor.

Acestea sunt premisele in care apare Screen Native si ele se potrivesc foarte bine cu spiritul si asteptarile mele de la noua companie. Este un moment de salt, de profesionalizare, un efort de a creste nivelul comunicarii, de adaptare la nevoile pietei.

Ce vrea sa aduca Screen Native nou pe piata digitala din Romania? Cat loc e pe aceasta piata pentru business-uri noi?

Piata locala de advertising trece prin doua transformari importante: agentiile bune de digital s-au afiliat si lucreaza intr-un regim de colaborare/integrare cu fostele agentii de ATL, incercand sa se sugestioneze reciproc pentru un produs care trebuie sa fie inovator si integrat dar care nu iese in niciun fel si a aparut un nou val de agentii independente pe o nisa digitala initial, care cresc si pun o presiune mare pe costurile din piata, cu un produs mediocru si o directie de cele mai multe ori oportunista.

Plecand de la o perioada de criza bugetara si prea putine reusite de reinventare, modelul de agentie noua inca nu a fost gasit sau implementat cu rezultate si majoritatea industriei de comunicare s-a calcifiat in solutii care nu mai ofera relevanta pentru oamenii actuali.

In acelasi timp, pe piata apare un nou tip de client: branduri care se nasc in internet si functioneaza dupa mecanisme diferite, raspund si cresc dupa stimuli surprinzatori, duse inainte de noul interlocutor, consumatorul, care nu mai are nimic in comun cu cel de acum zece ani.

Acest context tipa dupa un nou advertising, dupa un nou model de a conecta cu clientii. Asta vrem sa facem cu Screen Native, sa avem o abordare diferita, sa refacem relatia cu clientul, sa acceleram catre locul si asteptarile lui actuale.

Si cred ca acest model este benefic tuturor, intregului ecosistem de comunicare:

  • Clientii – castiga solutii reale, actuale si altfel.
  • Partenerii de comunciare (agentii de PR, ATL, media) castiga un partener de nadeje care stie si intelege strategie si e precupat in primul rand sa faca treaba exelenta pentru a atinge obiective, nu doar de a da bine intr-un powerpoint.
  • Ion – consumatorul- scapa de spam si de bombardarea online cu lucruri care nu il misca.

Un alt model de agentie, digital at the core, cu posibilitati de expresie determinate de consumator atat ca mediu cat si ca stil, un dealer de solutii de continut si un furnizor de strategii de platforma de brand pe termen lung.

E Un alt model de agentie, cu niste atuuri importante: o echipa mica si flexibila, o legatura organica cu mobilul prin compania-sora Breeze Mobile si cu continutul (Orasul Meu si alte initiative pe care le vom anunta anul acesta) intr-o combinatie care poate sa ofere o alternativa inteligenta, actuala si proaspata peisajului actual al pietei.

Agentia moderna trebuie sa fie in stare sa catalizeze in aceeasi masura in care este in stare sa genereze. O mare idee poate sa plece de la o strategie iesita din 20 de sedinte sau la o discutie cu un blogger, de la un meme sau de la un baiat care face muzica. Nu cred ca la ora actuala mai sunt autoritati in comunicare, poate doar autoritati in legatura cu clientul.

Noul model de agentie trebuie sa se reinventeze astfel incat sa ramana catalizatorul acestui inventar generator de idei, sa poata fi generatorul acestor energii pe directii bine stabilite.

Presiunea crescanda pe rezultate, desi in ultimii ani a insemnat numai presiune pe termene si bani se muta incet, incet catre presiune pe solutii. Vrem sa fim o agentie cu solutii relevante si actuale asteptarilor consumatorului. Si asta pe bune, nu ca un citat aspirational pe un perete.

Screen Native este despre: STRATEGIE, RELEVANTA, INTEGRARE (ECRANE)

In ultima vreme am asistat si o sa continuam sa vedem niste propuneri noi pe piata de comunicare. Entitati mici care apar si cresc, fie pe oportunitati, pe nise, fie in jurul unor oameni si care devin foarte repede parteneri valabili pentru orice tip de client, job etc.

Daca acum 10 ani timpul necesar unei agentii pentru a atinge un nivel de operabilitate pe piata era de cel putin 3 ani, astazi cred ca s-a redus la sub doi ani.

Este loc si este de dorit ca aceasta nisa a agentiilor mici sa creasca, au de unde sa creasca si probabil ca in cel mai scurt timp peisajul furnizorilor de solutii de pe piata se va imbogati semnificativ.

Cum ai defini Screen Native: o agentie digitala? o agentie de publicitate? Ce servicii propune ea?

O agentie de publicitate digital at the core. Nu ar trebui sa mai impartim advertisingul in clasic si digital sau campaniile in advertising clasic plus niste topping de digital sau orice alte combinatii si hibrizi mai vedem prin oras. In 2016 advertisingul trebuie sa fie unul singur, digital at the core, cu modalitati de expresie pe toate ecranele. Echipa trebuie sa fie una singura dar cu alta dinamica si relationare, cu alte resorturi.

Procesul trebuie sa se schimbe si sa se adapteze produsului, rolurile oamenilor se extind si complementarizeaza, viata devine mai agitata, viata de redactie in care zilnic trebuie sa fii pe faza dar tot ce faci este sa pregatesti continuu editorialul ala lunar care iti livreaza pozitionarea si aduce valoare.

Advertisingul din bucati este rezultatul unei lipse de coerenta strategica sau intelegere completa si corecta a legaturii brandului cu mediul si oamenii. Perpetuarea acestui model inseamna conformism si lipsa de legatura cu oamenii cu care vorbim. Traim intr-un autism al comunicarii.

La ora actuala, cea mai mare parte a banilor de comunicare se pierd din aceasta perspectiva – facem advertising pe layere si nu avem o viziune coerenta si congruenta asupra comunicarii si relatiei cu oamenii.

Acum, efortul principal se face in a transforma agentiile clasice catre agentii integrate si cat mai digitalizate.

Noi vrem sa pornim de la inceput digitalizati, uitandu-ne spre conexiunea cu oamenii si nu la abordari sau medii.

Serviciile Screen Native sunt cele ale unei agentii full service, incep de la strategie, consultanta si se duc spre solutii concrete, inclusiv partea de implementare, urmarire, raportare. Suntem a one stop agency.

Screen Native te duce cu gandul la celebrul rift dintre imigranti digitali si nativi digitali. V-ati gandit la asta cand ati ales numele? Unde se intersecteaza cele doua categorii, imigrantii si nativii digitali?

Riftul acesta era foarte important acum cativa ani. Astazi el nu mai exista sau nu mai este relevant. In cativa ani, 90% dintre oameni pot fi asimilati ca fiind digital natives. Legatura oamenilor cu digitalul este ca si legatura lor cu electricitatea – nu o mai constientizeaza. De aceea nici noi nu trebuie sa o constientizam sau sa o cautam.

Ce conteaza din ce in ce mai mult este insa faptul ca oamenii devin technology native si always on iar asta din perspectiva de comunicare inseamna in primul rand screen native. Viata nu mai poate sta, functiona, prospera in afara ecranelor si legaturii continue intre ele. Comunicarea trebuie sa fie screen relevant si sa urmareasca oamenii si nu mediul. TV-ul, on-lineul, mobilul sau alte puncte de intersectie sunt ferestre ale aceluiasi tren cu care calatorim zilnic de dimineata pana seara.

Ce imi propun sa fac cu Screen Native este sa trec de la teoria de mai sus la practica.

Numele agentiei este in legatura cu acest target dar si cu o filozofie care zicem noi ca va fi umatoarea filozofie a comunicarii: aceea a advertisingului-continut pentru ecrane, a advertisingului mimetic pe ecran si nevoia specifica de pe ecranul respectiv.

Ce e funny este ca advertisigul anilor de aur, 60’s, 70’s era screen native oamenilor si obiceiurilor de atunci, se potrivea perfect contextual culturii. Problema actuala este ca am ramas in aceeasi abordare fata de o configuratie complet schimbata a culturii, obiceiurilor de consum si mediilor. Advertisingul nu a reusit sa se actualizeze, sa se reinventeze ecranelor si comportamentului actual. Noi ne propunem sa abordam lucrurile diferit.

Nativii digitali devin noul target al marketingului. Unora le e frica de ei. Care crezi ca este cel mai important lucru in abordarea lor?

Nu cred ca ii e frica nimanui de ei. Exista o oarecare senzatie ca nu-i intelegem si ca ne scapa lucruri dar nimic dramatic. Indraznesc sa spun ca daca exista o inadecvare a adverstisingului, este la toate nivelele. Nici cu cei de la 35 de ani nu stim sa comunicam. Nici cu cei de 60. In general am ramas intr-o comunicare care era relevanta acum 10 ani pentru realitatea de acum 10 ani.

Ca urmare, schimbarea trebuie sa se faca la toate nivelele, pentru toate categoriile. Si acum categoriile nu mai sunt cateva ci mii.

Si revenind la intrebare, habar n-am care este cel mai important lucru dar e probabil ca cea mai gresita abordare este sa fixam retete. Mai degraba trebuie sa invatam sa ne purtam natural si sa devenim parte a vietii lor in loc sa incercam sa le branduim viata. E mult mai important ca sucul de pe masa celor de la Vocea Romaniei sa faca ceva pentru ei in loc sa le umple ecranul.

Ce clienti aveti? Ce clienti cautati? De ce clienti va temeti? 🙂

Cei mai dezirabili clienti sunt:

  • Cei care stiu ce vor si stiu sa ceara ce vor.
  • Cei care nu stiu ce vor dar se pot hotari pe o directie.
  • Cei care nu stiu ce vor dar au incredere si mai vor sa si invete.
  • Cei care stiu ca vor.

Mi-e teama sau nu lucram cu clientii care:

  • Au vazut ceva frumos si vor si ei
  • Mai au niste bani si vor sa-I cheltuiasca undeva pentru ca nu mai primesc buget daca nu
  • Au nevoie de niste idei gratuite, poate chiar si o strategie
  • Nu se pot hotari cu lunile
  • Vor ceva pe Facebook sau cu bloggari
  • Trebuie sa faca ceva, ca suntem deja la jumatatea anului
  • Vor ceva ieri
  • Ne spun exact ce trebuie sa facem ca sa fie bine

Dintre clienti actuali, lucram cu destul de multe branduri si oameni in diverse configuratii, de la relatie directa la colaborari cu alte agentii, pe proiecte diverse. Am lucrat cu Leo pentru Telekom si AVON, cu The Practice pentru Samsung, lucram direct cu Mylan, Medas si lucram din ce in ce mai mult cu piata externa.

Despre echipa: cati sunteti acum? Cum v-ati coagulat?

Acum suntem sase oameni, presupun ca terminam anul cu zece. Toti oamenii cu care lucrez acum sunt noi pentru mine si au ajuns la noi pe baza calitatilor personale sau a lucrurilor dovedite in specialitatea lor fara sa aiba neaparat vizibilitate in domeniu.

Am o ambitie cu momentele acestea de inceput ale agentiei: sa angajez mai multi oameni la inceput de drum, oameni care nu au fost conformizati de sisteme, care sunt deschisi si care vor sa intre in businessul asta de comunicare, oameni care sa se formeze si sa creasca aici.

Si ambitia este in doua directii: sa ii si formez dar sa le demonstrez si celorlalti ca oricine poate sa faca performanta in cultura corecta.

Lucrurile se schimba si din ce in ce mai multi clienti apreciaza echipa, abordarea, cultura unei agentii si mai putin greutatea numelui sau portofoliul. Clientii vor echipe empatice, vor dedicatie pe brand si solutii personalizate. Vor un right brain care sa lucreze in echipa lor, nu niste producatori de ppt-uri.

Care sunt planurile agentiei? Pe termen scurt si mediu

Pentru mine planul de business inseamna planul de produs. Orice strategie de business neacoperita de produsul de comunicare valoreaza si costa fix cat licenta de Power Point in care e scrisa.

Trebuie sa reusim sa demonstram ca ce vorbim nu este doar retorica si sa-I facem curiosi pe clienti sa ne incerce solutiile, trebuie sa livram pe ce promitem si banii vor veni.

Ca urmare, primii ani nu sunt neaparat despre crestere cat despre definirea culturii interne, despre cresterea acestei culturi la client, mai mult despre experiment decat despre confirmari. Cresterea echipei si gasirea noilor oameni care trebuie sa creasca compania este prioritatea in aceasta perioada.

Reintorcandu-ne la afaceri, primul an trebuie sa ne aduca inca un client important, o platforma si doua campanii de care sa putem povesti in piata. O sa participam la pitchuri cu o altfel de abordare, cu alternativa “indrazneata”, pentru ca nu-i asa, proiectele de inceput sunt cele care o sa ne defineasca.

Care este cel mai important lucru in infiintarea unui business, pentru ca acesta sa aiba succes?

Sa aiba o propunere relevanta pentru piata si sa aiba cum sa o livreze, sa isi creasca o cultura de organizatie sanatoasa.

De asemenea, sa poata sa se sustina doi-trei ani de piata, astfel incat sa ajunga sa livreze relatii si produse conform pozitionarii.

 

Cum Se Rezolva O Tara

Cum devine o tara moderna ? Teoretic simplu. Prin modernizare, control, egalitate de sanse si oportunitati.

393835_10151198649325298_1583850929_nCe e mai jos nu se potriveste neaparat cu stadiul actual al tarii dar asa pentru viitor (10 ani) iata o lista:

Societate informatizata moderna

  1. Sistem unic de urmarire si identificare a persoanei, dupa CNP, un singur document pentru orice: identificare, permise de conducere, card de sanatate, vot etc. Nu mai vorbim de toate bazele de date interconectate and stuff. Singura, numai masura asta rezolva 80% dintre problemele unei tari – birocratie, fiscalizare, infractionalitate etc.
  2. Al doilea sistem de identificare al persoanei ar trebui sa fie numarul de mobil. Toata lumea trebuie sa aiba un mobil si sa poata sa-l updateze instantaneu in sistem daca il schimba.
  3. Vot electronic in tara si afara.
  4. Semnatura electronica si plata numai cu cardul (sa nu mai ai voie din 2017 sa mai platesti altfel in anumite locuri, sau pe CNP-ul tau sa trebuiasca sa platesti maxim 20% din plati cu cash). Asta e principala masura punitiva contra evaziunii fiscale.
  5. Tokenul din banca este cel cu care te loghezi in sistemul informatizat in legatura cu viata ta in relatie cu statul: asig sanatate, impozite, proprietati etc.

Responsabilitate personala si in relatie cu mediul

  1. Scoaterea plasticului din viata noastra. Sa fie interzise peturile, pungile, diminuate ambalajele.
  2. Recuperarea totala a gunoaielor reciclabile.
  3. Radare si camere automate pe toate drumurile nationale si in orase. Fara trecut pe rosu, fara viteza excesiva. Amenda instant pe SMS, nu peste 6 luni.
  4. Parcarea aiurea sa fie grav sanctionata, inclusiv cu ridicarea. Dar prefer amenda lipita pe parbriz. Daca ai primi in fiecare sapt o amenda de 500 de lei pentru parcare n-ai mai parca aiurea si bulevarde ca Mosilor n-ar avea doar o singura banda circulabila pe sens.
  5. Interzicerea rablelor evidente, astea cu ITP-ul manarit, numere de Bulgaria etc.
  6. Aruncatul lucrurilor pe jos sau rahatii de caine sa se pedepseasca exagerat.

Stabilirea si crestere unor vectori generatori de mandrie a unei tari

Cateva exemple: o armata de elita, o linie aeriana de top, niste produse unice, de top, un sport. De exemplu suntem cei mai buni in lume la gimnastica dar sportul nostru national e oina. Tenisul ne-a adus in ultima vreme mult mai multa mandrie decat orice.

Alt exemplu, daca facem pe Transfagarasan o cursa internationala de viteza spectaculoasa, in fiecare an, ne rezolvam de tara cool pentru toata lumea.

Turismul are poate cel mai mare potential. Poate sa creasca de 10 in urmatorii 10 ani.

Politica

  1. Portal politic public in care se urmareste perfomanta politicienilor. Ce promit si ce fac. Tindem sa uitam foarte usor ce se promite. Tot aici, sa avem in clar cvurile, averea politicienilor si traseismul politic, cu realizarile la fiecare etapa + proiectul personal pentru Romania al fiecaruia. Sa avem o situatie cu ce a votat individul in diverse situatii.
  2. Depolitizarea cu sanctiunea pedepsei penale pentru institutii de control: Av Poporului, CNA, tot felul de sinecuri pentru clientela, administratie etc. Plan anual de reducere a schemei de personal, pe masura ce se informatizeaza societatea.
  3. Parlament de 150 de oameni, sa-i cunoastem mai bine, pepiniera politica urmatoare. Fara imunitate. Si cu vot la vedere.
  4. Transparenta. Acte, sedinte, intamplari, sa fie pe net iar cand se cer legal sa fie date.

Breslele

  1. Rezolvarea unor bresle esentiale pentru tara: armata, educatia, medicina, artistii, arhitectii, politistii.
  2. Justitia sa fie mai intai o breasla si mai apoi o putere in stat

Educatia

  1. Universitati pe bune, cu cercetare la pachet. Top clar al facultatilor pe rezultate.
  2. Educatie vocationala si nu populara.
  3. Educatie flexibila, educatia privata sa se faca cum doresc domnii. Nu cred ca trebuie sa avem un singur sistem de invatamant, mai ales superior.

Economia

  1. Rezolvarea infrastructurii rutiere. Nu ne trebuie mai mult de 2.500 km de autostrazi. Asta se rezolva pana in 2025. Ideal este sa reducem numarul masinilor pe strazi.
  2. Rezolvarea infrastructurii feroviare. Trenul ca principal mod de transport in tara. 300km/h intercity rezolva miscarea oamenilor in tara si reduce aglomeratia de tranzit in orase. De la incendiul de la Colectiv pana azi au murit mai multi oameni pe sosele decat in incendiu.
  3. Management privat pe bune la 50 de companii de stat.
  4. Doi ani la rand nu reusesti sa diminuezi pierderile, se inchide intreprinderea.
  5. Rezolvarea povestii cu taxarea muncii. Sa nu mai existe forme alternative de plata in modul in care exista acum. Daca vii la un birou trebuie sa ai carte de munca si asigurari.
  6. Stabilitate fiscala.
  7. Stabilitate bugetara. Aceleasi procente stabilite clar, an de an. Care sa permita planuri pe termen lung.

Natalitatea

Atat. Cumva e cea mai grava problema de sustenabilitate actuala.

O dorinta personala: disparitia crucilor de pe drumuri si din orase. BTW, avem deja cruce in fata Casei Radio, acolo unde a murit politistul. Asta e posibila. Alta dorinta ar fi ca analfabatii sa nu mai poata sa voteze. Atat.

PSD-ul In Simetrie Perfecta Cu El Insusi

Cel mai mare partid din Romania postcomunista, conform ultimelor alegeri, si-a ales zilele trecute un nou presedinte prin sistemul candidatului unic care obtine majoritatea absoluta, candidat care inainte de vot i-a ridicat pe toti in picioare sa tina un moment de reculegere pentru victimele comunismului.

In aceeasi piesa, intr-un pretins exces de dizidenta, presedintele Tineretului PSDist, Mihai Sturzu, se ridica si reclama acest comportament ca nimic altceva decat o intoarcere la comunism, uitand ca dumnealui a fost singurul candidat la functie la alegerile pentru sefia tineretului.

Escher__Relativity_611_586_60_s

8 Ani Si 300 De Studenti Mai Tarziu

Interviu acordat IQAds, la 8 ani de cand tin cursul de Publicitate On-line la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii in cadrul Universitatii Bucuresti.

10959303_835843229787404_5670699473223752183_n

Traseul tău către profesorat: când te-ai gândit prima dată că ai vrea să fii profesor? Cum ai luat decizia să o și pui în aplicare?

Nu m-am gandit eu, s-au gandit altii. Decanul de atunci de la Jurnalism si Comunicare cauta un practicant in digital care sa doreasca sa tina un curs despre on-line celor de la Masterul de Campanii de comunicare. Practic, dorea sa apropie studentii cat mai mult de lumea reala, de agentie, de procesul de comunicare in general, sa le dea cat mai multe indicii, informatii si experiente, care o sa le foloseasca imediat ce termina facultatea, relevante pentru mediul de comunicare real.

Eu mai participasem la tot felul de intalniri cu studentii dintr-o perspectiva ce le vindea domeniul acesta si incerca sa ii orienteze putin in alegeri de cariera si, cumva, eram familiarizat cu atmosfera si nevoile lor.

Ca urmare, am acceptat propunerea si m-am apucat sa fac un sylabus si cursurile respective, am inceput sa am primele intalniri cu studentii si iata ca sunt in al 8 lea an de cand fac asta.

Cum e să fii profesor într-un mediu atât de dinamic cum e publicitatea? Cum reușești să ții updatată programa școalară când ai de-a face cu un domeniu atât de mișcător?

Aceasta este partea dinamica a lucrurilor. In fiecare semestru trebuie sa updatez datele, exemplele, trendurile si asa mai departe. Practic, legatura cu realitatea se transfera si in aceasta munca de a livra studentilor mereu ce este actual si real.

Alta legatura cu realitatea este ca la curs discutam exemple de campanii care se intampla, campanii live sau in legatura cu trenduri actuale. Cursul este din ce in ce mai putin despre istorie si din ce in ce mai mult despre ce se intampla azi si cam ce se va intampla maine.

Totusi cea mai interesanta perspectiva este aceea in care constat ca studentii sunt foarte bine pusi la punct cu ce se inampla acum si mai putin cu cu ce se intampla acum trei ani. Deci este o ocazie buna sa invat si eu de la ei.

În ce feluri ai observat că se încearcă adaptarea sistemului de predare (overall) schimbărilor constante din industriile creative?

Cel putin la nivelul Universitatii si FJSC in special, se fac eforturi pentru a tine cat mai aproape trendurile si realitatea de partea de programa si exemple practice.

Nu este despre dotari si mijloace ci despre oameni si dorinta lor de a se implica. Deopotriva profesori si studenti.

Cum au schimbat noile tehnologii paradigma de predare?

In primul rand s-a schimbat relatia cu studentii. Acum exista grupuri in care se discuta lucruri legate de cursuri sau logistica, temele practice pot fi realizate si trimise on-line, cursurile sunt disponibile on-line si fac trimiteri la o intreaba bibliografie virtuala.

Nu s-a ajuns sa tinem orele pe skype sau what’s up, daca asta era intrebarea dar procesele si modurile in care interactionam sunt destul de adaptate tehnologic.

 

Cursuri neconvenționale – când, cum le-ai gândit, desfașurare și cum au ieșit?

Cred ca intreaga abordare este cumva neconventionala. De la invitati care tin bucati de curs sau reprezinta o cale directa de a accesa viitoare domenii, la modalitatea prin care se preda intr-o zona practica, asezonata cu teorie. La curs eu fac campanii si nu vorbesc despre campanii. Plecam chiar de la cazuri reale sau nevoi reale ale studentilor de prin locurile in care lucreaza si ajungem la concluzii perfect implementabile. Totul este pret a porter si nu neaparat haute couture.

 Ce impedimente există pentru profesorii care încearcă să „inoveze” modalitatea de predare?

Nici un impediment. Sunt cei mai apreciati profesori.

O abordare a unui curs/ modalitate de predare pe care ai vrea să o pui în aplicare și nu reușești. Din ce motive?

Nu cred ca mi-am propus ceva si nu am reusit. Cat de cat. Din pacate nu imi propun asa de multe pe cate mi-as dori J

 Cum s-au schimbat generațiile actuale de studenți, comparativ cu generațiile de acum câțiva ani? Din puncte de vedere precum: interes; dorința de a practică; domenii de specializare.

Eu avand istoria celor 6 ani de profesorat pot doar sa va spun ca structura unei grupe a ramas in cea mai mare parte aceeasi. Intr-o grupa de 30 de studenti sunt 3-4 care inteleg, isi doresc sa invete si pot fi angajati oricand in zona de juniorat sau chiar mai sus.

Alti 10-15 sunt in zona in care se poate discuta cu ei si au un interes moderat fata de ce se intampla. Tine mai mult de preocupari si prioritati decat de inteligenta.

Cu restul nu prea ai ce face. Sunt acolo doar sa bifeze ceva si incearca sa se strecoare cumva.

Ce este important, si o realitate a procesului de invatamant actual, este ca aproximativ 50% dintre studenti lucreaza deja. La master, echivalent anul 4, procentul merge undeva spre 75%. Multi dintre ei fac masterul pentru a intelege mai multe sau a adauga cunostinte la un parcurs profesional deja existent.

In legatura cu practica in agentie, am avut ambele experiente. Am avut studenti care nu stiau cum sa plece mai repede din agentie si altii pe care i-am angajat si ajutat sa intre in sistem. Este evident ca aici nu este despre invatamant ci despre orizontul si dorinta fiecaruia.

 Care sunt principalele diferențe dintre învățământul în domeniul comunicării din România și cel din afară?

Nu am experimentat invatamantul extern in comunicare, ca sa pot face o comparatie dar presupun ca diferentele sunt aceleasi ca in orice alt domeniu: un focus mult mai bun pe ce se intampla in scoala (mai ales din partea studentilor), conditii mai bune si dotari la nivel, o programa adaptata realitatilor, o relatie mai buna cu urmatorii pasi in cariera etc.

In orice caz, stuentii nostri pot sa experimenteze aceste diferente in cadrul programelor de schimb de studenti care sunt implementate in toata Europa si care expun sute de studenti invatamantului european, in fiecare an – bursele Erasmus.

 Universitățile scot anual sute de absolvenți în domeniile comunicării. Există o legătură reală între cererea din industrie și mediul academic?

Nu cred ca este bine pusa intrebarea. Legatura ar trebui sa fie intre dorintele studentilor si cererea in industrie. Universitatile raspund cererii studentilor. Studentii pun de fapt presiune pe universitati prin numarul de inscrieri pe care il fac in fiecare an si la admitere si la diferitele mastere. Si aceasta legatura exista.

Problema principala este la liceu, in momentul in care te orientezi ce directie vrei sa urmezi. Iar decizia de atunci nu se face deloc vocational ci popular, pe ce pare ca merge, ca e frumos, ca e viabil. Exista o mare dezorientare la inceputul procesului care se propaga incet incet pana la final. De exemplu, la mine in grupa sunt studenti care fac aceasta facultate ca a doua facultate pentru ca prima nu este ce isi doreau, la fel cum vreo 5% renunta la cursuri din diverse motive.

Ce ar putea face universitățile ca să pregătească mai bine studenții pentru piața muncii?

Multe lucruri: sa isi adapteze programa la realitati, sa puna accent pe partea practica a procesului de invatat, sa aiba cadre didactice legate de realitate si procese reale, sa aiba legaturi cat mai stranse cu zone in care studentii sa poate efectua o practica de calitate (nu doar sa bifeze doua saptamani petrecute undeva), sa cheme cat mai multi oameni externi care sa participe la acest proces de educatie, sa ia mai mult feedback de la studenti. De exemplu nu stiu de vreo facultate care sa tina legatura cu studentii absolventi si sa ia un feedback direct, dupa un an sau doi, legat de ce ar putea fi imbunatatit in procesul de invatamant in legatura cu ce urmeaza.

In acelasi timp se si fac multe lucruri bune pentru a face aceasta legatura cat mai relevanta. Nu e ca si cum nu evoluam.

Cred de asemenea ca lipseste foarte acut orientarea pe directia deja aleasa. In comunicare poti sa faci zeci de lucruri. Cum alegi ce este cel mai bine, mai potrivit pentru tine ? Care este traseul profesional pentru urmatorii cinci ani, care sunt tredurile, care sunt salariile, care sunt atributele vocationale necesare. Invatamantul romanesc, asa cum e el acum, nu e principala problema. Foarte multe lucruri s-ar rezolva daca elevii si studentii ar avea instrumente pentru a fi indrumati si a-si alege ce li se potriveste si a scapa de cultura asta populara legata de ce este bine sa fii.

O alta cultura care ar trebui crescuta este legata de intelegerea organizatiei reale, un fel de walkthrough intr-o companie reala, ce inseamna ierarhie, relationare, ce se asteapta de la tine, cum sunt procesele si lucrurile de care depind performanta si recompensa ta, ce sa faci ca sa ajuti si sa te ajuti, toate lucrurile astea aparent mici care intarzie un angajat de a deveni o resursa viabila pentru cel putin 6 luni in viata reala. In acest sens poate ar trebui vorbit mai mult despre institutia mentoratului, despre cum sa stii sa iti cauti un mentor si sa intrebi despre el la interviu, sa stii cum sa te plasezi profesional in contextul pe care ti-l ofera firma, sa iti stii drepturile si locul.

 Care sunt, în momentul de față,  cele mai mari obstacole de care se lovesc proaspeții absolvenți atunci când încep să profeseze?

La ora actuala cel mai mare obstacol este absolventul isusi. Fie ca are asteptari prea mari si vine dintr-o cultura in care pare ca are numai drepturi, fie ca are o senzatie prea inflamata despre sine, fie ca nu intelege exact domeniul, fie ca isi doreste lucruri usor nerealiste, tot atatea motive sa fie dezamagit de ce i se ofera si sa nu se adapteze companiei. Este nevoie de rabdare si deschidere ca sa poti sa adopti o companie si sa iei ce e mai bun pentru tine de acolo, in momentele de inceput.

Trecand putin in zona tehnica, pregatirea pentru interviu este la fel, foarte slaba. Cred ca majoritatea se descurca mult mai bine sa-si negocieze un loc in camin decat sa isi discute viitorul la un interviu. Foarte multi vin sa isi discute viitorul cu priceperea maica-mii de a-si alege de pe raft un calculator.

Apropo de asta, intrebarea la care se dau cele mai mari rateuri la interviu este: „Care sunt planurile tale de cariera si cum postul de aici face parte din ele ?”

De ce continui să predai? Cât la sută e dezamăgire, cât la sută e satisfacție – și ce surse au amândouă.

Cred ca satisfactiile se cauta sau se provoaca, nu se culeg iar dezamagirea nu cred ca pot sa o raportez la studenti sau la sistem ci tot la mine.

Am continuat sa predau pentru mai multe motive. In primul rand cred ca ma ajuta pe mine pe mai multe planuri: o disciplina a materialelor si a organizarii, un motiv in plus sa fiu la curent cu tot ce se intampla, o educatie spre pedagogie care ma ajuta in cadrul conferintelor sau in agentie.

In al doilea rand cred ca este foarte important acest contact cu tinerii, cu cei care inlocuiesc actuala generatie in comunicare. Acesta este poate si motivul principal: cel mai important lucru si poate cea mai mare satisfactie este atunci cand reusesc sa schimb ceva in felul in care gandesc si ii inspir sa vada lucrurile putin altfel.

O Intamplare Neobisnuita Chiar Si Pentru Romania In 2015

Putine lucruri ma mai mira zilele astea dar asta a reusit. O las aici sa-mi mai amintesc de vremurile astea.

394024_10151198650090298_632895135_n

Se pare ca primarul din Navodari, speriat de un reportaj care il incrimina, a incercat si a reusit sa opreasca fizic accesul populatiei Navodariului la televiziune prin taierea cablurilor operatorilor de cablu. Deci a decis ca oamenii din oras nu trebuie sa vada reportajul si a actionat.

Aici reportajul: http://inpremiera.antena3.ro/re…/tabara-smecherilor-335.html

Iata ce spune Alex Nedea, autorul reportajului: “Eu am făcut o anchetă despre cum un apropiat al primarului din Năvodari a pus mâna pe tabăra de copii de acolo. Ancheta urma să fie difuzată aseară la ora 21. La ora 19 primesc un telefon din Năvodari în care o voce precipitată îmi zice: „Primarul urmează să taie cablul în tot orașul cu puțin timp înainte de emisie, să nu se vadă ancheta”. Mă apucă râsul. „Ce dracu, n-o fi Coreea de Nord!”, îmi zic în gând și îmi văd de ale mele. Cu cinci minute înainte de emisiune începe să-mi sune telefonul. Curg apeluri din Năvodari. ”Domnu Nedea, văd purici la televizor”. ”Domnu reporter, eu văd un ceas care arată ora exactă. Și atât”. Din ce îmi spuneau oamenii, dispăruse brusc semnalul la toate companiile de cablu din localitate. Și doar pe raza Năvodariului. Am sunat în redacție Iosub-Florea Sabina a preluat cazul azi, la prima oră. Așa că fost sunat primarul. Care, inițial, când a aflat despre ce subiect e vorba, ne-a închis telefonul în nas. O fi sau nu mâna primarului Matei Nicolae urmează să se stabilească. Ce nu înțeleg însă alți oameni este că în ziua de astăzi, cu Facebook, cu atâtea bloguri, cu atâtea televiziuni de știri, e atât de aiurea să încerci să oprești o știre despre tine. Pentru că nu vei obține decât efectul invers. Știrea se va propaga mai tare decât atunci când ai fi lăsat-o în pace. Cu cât încerci mai tare să o ascunzi, cu atât va crește mai mult, ca un bulgăre de zăpadă mic care, o dată pornit la vale, pe pârtie, va crește neîncetat până se face ditamai bulgăroiul, bun să se vadă de pe Lună.

LATER EDIT: Surse demne de încredere de la operatorii de cablu de la București confirmă: pe raza Năvodariului s-au tăiat cablurile. FIZIC. Patru operatori de cablu afectați.”

……

 

Ineptia Performantei

“E o mare onoare sa fii viu, e fascinant.”

neal-davies-full

Nu cred ca este facultativ sa ai un discurs, pe scena, cand castigi un premiu.

Cand esti cel mai bun din tara. Cand sute de ochi asteapta sa vada cine a facut respectiva campanie, sa inteleaga cum s-a ajuns acolo, cum apare performanta, sa vada oamenii din spatele deciziilor, sa isi traga inspiratie pentru un an de zile de atunci.

Cred ca esential, la orice festival, nu e numai despre premii ci si despre oamenii din spate, despre momentele alea in care poti sa adaugi premiului si sa transmiti ceva audientei. Cumva valoarea Oscarurilor nu consta numai in recunoastere ci si in momentul in care vezi oamenii putin altfel si te implici emotional in momentul respectiv, cand afli ceva din culise.

La noi spectacolul este insa total diferit. Vad directori de marketing si brand manageri speriati, fugind cat mai repede pe scaun, incalcindu-se in doua clisee, suierand un multumesc departe de microfon. E o fobie de scena, e o lipsa cronica de discurs, de pilda si incantare. Momentul e discreditat, dus in nimicuri, glume proaste, mentiuni si strigaturi.

Si aseara, la Effies am experimentat ce au insemnat 40 de ani de comunism. Au vorbit doi straini de zece ori mai bine decat orice roman.

Despre Stil In Publicitate

Ca in orice, si in discursul publicitar exista o amprenta culturala, un stil. O estetica, un manierism, un fel de a vorbi si a transpune lucrurile. Reclamele dintr-un anumit loc tind sa apartina unui teritoriu cultural bine individualizat.

Sunt foarte recognoscibile creatiile englezesti, nord europene, americane, nemtesti, sud americane. Nu poti sa te inseli asupra originii lor. Degaja unitate, unicitate, sambure cultural comun, maniera unitara de tratare. La fel ca in cinematografie. Pare-se ca fiecare tara face filmele cumva, propriu.

Asta probabil pentru ca trebuie vorbeasca unui public omogen, sa transmita ceva pe limba lor, sa nasca o reactie pe niste glume pe care sa le inteleaga oamenii, integrate cultural. Si iata, de aici, concluzia ca ai o publicitate asa cum e tara sau cultura, nu ?

Cam ce putem sa spunem despre publicitatea romaneasca ? Nimic specific. Un exercitiu eterogen de semnaturi individuale, o colectie de culturi personale, pe mai multe paliere, mai rau, recent, o dezorientare, o involutie aparenta, de la varfurile din 2000-2008. Nu parem sa avem un specific, nici pe umor nici pe atmosfera, ciudat dar nici macar pe mistocaria noastra impregnata in ADN.

Ei bine, din perspectiva asta mie imi place Republica Moldova. Un pic naiv asa cum sunt, imi place publicitatea de acolo si presupun ca imi plac si oamenii. E acolo o sensibilitate, o candoare pe care noi am pierdut-o. Un discurs lipsit de sofisticarenie, direct, cald, simplu. Au moldovenii o autenticitate, care asa nevinovata cum pare, iti transmite incredere, deschidere. Si mai au si un umor pe care-l gasesc sanatos, nebascalios, superior. Si mai au si un schepsis, o zona inalta, o finete cu care ramai mai mult timp dupa.

Cred ca moldovenii sunt cei mai englezi advertiseri din partea asta de lume.

Va las mai jos cu exemplele de la Purcari.

tumblr_inline_mu1xvoTmdi1snjlg7 tumblr_inline_mu1yvbVkdX1snjlg7 tumblr_inline_mu1yx67RCg1snjlg7 tumblr_inline_mu1yztJ0QK1snjlg7